Un suflet pribeag spulberat
în fum de vise
ce aleargă bezmetic,în vânt
pe cărări…
spre un verde crud
al plopilor din crâng.
alerg în noapte printre
ramuri,pe valsuri de mângâieri
sufletul să-l prind în nopţi
de infinit până la răsărit.
vântu-mi spulberă sufletul
pe aripi de fluturi albi
să mă poarte…
într-un colb stelar,
pe adieri de fum
în clepsidră transformată-n scrum.