Joc de lumini
şi umbre de crengi
unde inima încetează
să mai bată
în ritmul unei sonate
de iarnă
în vâltoarea senzaţiilor
miros de pământ umed
în vise răcoroase
dansând o ultimă
sonată de iarnă
ritmuri frânte
aşezate pe portativ
ca note definite
valuri sparte de
nisipul rece
şi umbra mea trece
dincolo de zări
căutând răspuns
la întrebări
cât este timpul
din viaţa mea?
cât este viaţa
din timpul meu?