Sorb cafeaua
în grădina vieţii
cu picioarele desculţe
alerg pe un covor
colorat
şi privesc ochii tăi
din interiorul ceştii
cuvintele mi se opresc
în sorbiturile
de cafea fierbinte
unde o clipă aburii
cădeau
în cutele hainelor
ce se opreau lângă
degetele strânse
făcând tumbe

scoţând sunete ciudate
acum tu ai aroma cafelei.