Category: file din sufletul meu


În tăcerea nopţii


Mi-ai răscolit colţul meu de linişte privesc prin mine şi simt cum mi se umple sufletul cu tine. Aş vrea să mă scutur de vise, să mă transform în speranţe şi mă preling pe astfalt, plâng, tac pe o petală de trandafir timpul trece mă ridică ,mă scutură de praf mă calcă şi trece mai departe.
Te-ai rătăcit în labirintul gândurilor mele.Te simt ca un copac ale cărui rădăcini, sunt adânc înfipte şi mă storc de vlagă şi voinţă. Îţi împodobesc chipul în ramă cu petale de vise şi te aştept la margine de răsărit cu un curcubeu de lumină-n priviri.Te aştept la poarta-nserării cu obrazul lunii pe umăr să-mi asculţi tăcerile să pătrunzicuvintele nerostite de pe buzele mele. Mă învălui în tăcere şi mister ca într-o mantie de noapte fără stele şi-ţi caut dorurile printre cuvinte…să-mi şterg sufletul de urmele tale, să-mi curăţ privirea de fantoma ochilor tăi să pot visa. Norii îşi varsă picăturile peste mine gânduri se înghesuie la ieşirea din minte…căldura unei îmbrăţisări…fiorii unui sărut…un zâmbet…speranţe năruite. Să cad cu ploaia din cer şi apoi din nou să urc să fiu o picătură neînsemnată într-un ocean. Privesc înnoapte cu adieri înmiresmate şi mă aşez la umbra viselor mele zâmbesc prin somn, mă joc în linişte cu un sărut pe obrazul tău, îţi trec degetele prin păr, te mângâi duios…simt că mă risipesc în tine…În imperiul nopţii visele încep să curgă şi mă închid ca o perlă în cochilia scoicii şi aştept în tăcere picăturile neliniştii ce cad direct pe suflet, topind frânturi de gând…Tăcerea nopţii este culcuşul delicat în care visele se împlinesc, se nasc mereu la începutul apusului izvorând ca o apă vie,ca o ploaie de stele unde este leagănul tăcerii…la hotarul trandafiriu al somnului în spatele pleoapelor unde cuvintele dispar într-un noian de vise. Sufletul este irigat cu dragoste şi pasiune. Îmi culc chipul pe pernă şi zâmbesc printre gene şi în umbrele nopţii îmi apare palid chipultău…Parfumul tău mă îmbată închid ochii şi mă las dusă de valul ce mă poartă printre amintiri,trăiri şi senzaţii în paradisul nostru pur.
Mă las purtată de vise … Şi tu păşeşti uşor, alunecând în şoapte… simt parfumul pielii tale, căldura zâmbetului tău, aduse de aripile vântului. Un joc tăcut, al nostru … simţim, trăim senzaţii ascunse, pasionale. Mă ademeneşti uşor, mă atragi în cursa nopţii … Stau în faţa ferestrei şi admir luna care se reflectă în apa mării … simt briza rece. Mă cuprinzi în braţe, mă săruti, îmi şopteşti cuvinte dulci de iubire… Mâinile îţi alunecă cu degetele resfirate prin părul meu răvăşit, îmi atingi umerii mei uşor dezgoliţi şi le cobori, descoperindu-mi trupul ce freamătă la fiecare atingere. Las capul pe spate, respir adânc… plină de pasiune … îmi dezveleşti trupul, mă iei în braţe, mă aşezi pe pat.Săruturi se pierd în negura nopţii reci pe trupul meu înfierbântat.Simt buzele sărutându-mi gâtul, sânii, coapsele, într-o armonie perfectă ne lăsăm pradă nopţii …vise ce se destramă o dată cu ivirea zorilor şi totul se spulberă şi ne rămâne un zâmbet…

Anunțuri

Totul e negru în jurul meu. Un spaţiu gol, infinit – se întinde în faţa mea.Privesc în gol şi nu mai văd culoare. Sunt în alb şi negru.Singură, într-un spaţiu gol şi plin de tăciune. Nu pot gândi limpede. Nu pot să disting răul de bine şi binele de rău. Nu pot să-mi dau seama cine sunt. Nu-mi ştiu numele. Mă plimb într-un vid infinit, inconştient şi plin de remuşcări, însă nu-mi dau seama de ce. Plâng. Sunt pierdută, disperată. Îmi vine să ţip, să mă zbat, să îmi audă cineva strigătul de disperare.Sufletul mă arde,de dor şi de iubire,dar tu departe ai plecat. Ţi-e greu să spui ‘îmi pare rau’. Mă aflu într-o cameră plină de suflete. Voci care murmură, şuşotesc şi strigă, femei, copii şi bărbaţi care mormăie cuvinte de neînţeles. Mă sperie. Mă fac să mă cutremur, să mă pierd într-o cădere nebună, continuă într-un vid. Simt că mă absoarbe o gaură neagră, invizibilă. Azi sunt în negru. Azi port doliu pentru suferinţa mea. Azi sufletul îmi plânge.Cineva mă întreabă : “Ce ai?” iar eu îi răspund sec: “nimic.” . Acele voci îmi inundă gândurile, mă fac să mă pierd şi să mă ascund într-un colţ, doar al meu. Unde nimeni să nu mă poată vedea. Auzul paşilor de plumb al unei siluete fantomatice în noapte, mă fac să mă cutremur de spaimă. Bătăile inimii mele se înteţesc atunci când aud paşii străinului apropiindu-se de mine chipul palid şi uscat. Îmi rânjeşte sardonic şi spune neîncetat: “Ţi-a fost dor de mine? “.Vocea îmi era cunoscută dar chipul îmi era străin….Nu recunoşteam acel chip de ceară….era vocea sufletului meu ce de disperare a ieşit din mine…. să îmi alunge suferinţa,ca sufletul să nu mai doară….Cad,într-un abis necunoscut…De undeva din interior aştept lumina..

Pictez în suflet…

Gânduri,vise şi speranţe
se adună la un loc,
cu un lacăt ferecat
în inimă s-a aşezat.
fie noapte,fie zi,
îmi aşez pe aceste file,
amintirile de zi cu zi…
Mă îmbrac în rochia de vise şi pornesc printre umbrele paletelor de culori într-o lume a imaginaţiei… Gândurile încearcă să danseze pe file transformân-duse în litere de chihlimbar, iar literele în cuvinte diamantine.Sufletul meu este precum un calendar al amintirilor…rătăcesc prin el şi răsfoiesc aceste file poleite .Pictez umbra gândurilor mele pierdută-n univers,curgând ca o ploaie de stele peste mine…Călătoresc pe calea lactee ,ce raza de lună luminează bezna din inimă.Mă gândesc la filele nescrise,la amintirile şoaptelor ce multe au zburat,iar altele s-au prefăcut în scrum…Gânduri adun cu mâinile crispate,trăiri şi sentimente ce sunt pictate de timp…Orele aleargă-n jurul meu raze de gânduri în univers…Uneori îmi vine să arunc sentimentele într-un colţ de linişte,şi să mă scurg ca un izvor de şoapte calde de iubire.Pictez amintirile într-un amalgamul de cuvinte…Gândurile mele se transformă într-un şir de perle …Îmi întind perlele în cuierul universului să înot prin râu de vise…Să îmi pictez privirea de smarald într-un sărut al infinitului cu iz de sentimente .Unde inima e un pumn de viaţă şi sufletul plin de dor ce se transformă într-un fum de ceaţă şi purtat prin galaxie . Păşesc desculţă printre cuvinte pe aripi de nor sudaţi în adieri de flori ce mă îmbracă în culori, şi mă plimb prin frunzele pictate de stele pe culoarul labirintului a sufletului meu.Pictez note fermecate pe acorduri de vioară şi împletesc cioburi de vise cu fluturi albi,să se transforme într-un buchet de sentimente cu cele mai frumoase flori culese de pe campul infinit al universului….Pictez aripi de iubire pe culoarul vieţii,să dansez pe razele soarelui şi să simt sub tălpi simfonia picăturilor de rouă,lovite de rădăcina amintirilor pictate în culorile curcubeului ce se topesc în lacrimi de cristal. Amintirile îmi scutură zdravăn sufletul şi se scurge din el picatură cu picatură gândurile de dor, iar fructele sentimentelor caută pământul universului nedescoperit în care să-mi îngrop amintirile şi apele să îmi spele nopţile şi zilele sufletului pictat în culorile fericirii cutremurat de dorul iubirii.

L

Aş vrea…

Mă pierd în gânduri şi vise…Bat la porţile unui întreg univers imaginar,să pornesc în lumea timpului într-un spaţiu astral…Aş vrea să zugrăvesc portretul naturii cu stropi de rouă din lacrimi cristaline peste sufletul meu, curcubeul să coloreze visele mele…Un amalgam de cuvinte coboară peste sufletul meu…Să mă înec în natura cu buchete de raze de soare şi flori ce îmi alină inima…Caut cuvintele într-un dicţionar al meu în care uneori aş vrea să le şterg de praful uitării. Aş vrea să dezvelesc seninul cerului cu o rază de lună în care s-a desprins o petală a sufletului din gânduri prăfuite de timp.Aş vrea să zbor într-o grădină cu flori,să mă transform într-un fluture şi să dansez valsul verii,să simt raze catifelate mângăindu-mi aripioarele…Aş vrea să gust parfumul suav al florilor ce scaldă întreg văzduhul un izvor de lumină şi căldură cu mănunchi de speranţe,în care privesc oglinda limpede a cerului ce se împletesc cu gândurile…Ce se leagănă în şoapte de taină.Arunc cuvinte în zare şi mă visez într-o lume numai a mea plină de imaginaţie…Aş vrea să păşesc desculţă pe un covor al ierbii de smarald printre florile multicolore ale cerului…Îmi las urma paşilor impregnată prin ecoul naturii…
Murmur tainic al naturii
Cu flori albe împodobesc,
Sentimente,amintiri şi vise
Cu mănunchi de raze,
Rătăcite-n univers
Eu să explorez…

Corbul

A fost prin fum de vis un suflet ce am pierdut…Un suflet ce a crescut…Gândul mă poartă mereu în clepsidra amintirilor a timpului trecut…Mă apropii încet de oglinda vieţii şi privesc. Şi ce zăresc? Zăresc o coloană vertebrală…ating cu mâna oglinda şi întreb:
– Oglinda vieţii mele nu mi-ai văzut sufletul ce mi l-am pierdut?
Oglinda privindu-mă îmi răspunde:
-Sufletul tău e purtat în zbor de un corb.
Rămasă mirată de răspunsul oglinzii mă ridic încet şi spre geam privesc…
Sufletul meu pierdut plimbat de un corb…
Mă îmbrac în rochia nopţii şi plec spre necunoscut în căutarea corbului.Alerg necontenit în negura întunericului şi mă rătăcesc în codrul nopţii prin pădurea de alun. Stele argintii pe cer strălucesc şi luna-mi luminează calea…Se aud ecouri în noapte cu împletituri de amintiri.Prind cu palmele zgomotul timpului.Se lasă tăcerea nopţii cu un cântec de amintiri.O umbră se apropie purtată de adieri de vânt…Cu mâinile la tâmplă îmi ridic privirea şi văd cum îmi dă roată corbul.Întind mâinile spre el…Se aşează uşor pe un genunchi,ne privim în ochi
Stau de vorbă cu un corb în codru des şi zâmbesc…
-Dragă corbule,tot alerg să te găsesc ,să recapăt sufletul pierdut ,ce-l porţi mereu în zbor.
Cu ochii jucăuşi corbul mă privi şi îmi aşează rămăşiţe din mine,pierdute şi uşor se asamblau precum un puzzle…Pierdusem prea mult din mine lăsăndu-mi doar urme de timp.
Corbul îmi spuse:
-Ai regăsit sufletul de copil din tine,ce l-ai pierdut.
-Să ai grijă de un suflet plăpând ce a crescut ,dar ai în tine sufletul de copil.
După aceste vorbe corbul zborul şi-a luat.
Am rămas în codrul verde fericită, alergam şi săream că mi-am regăsit sufletul de copil ce mi l-am pierdut.

L L

 O noapte rece…Gânduri pierdute…Gânduri rătăcite…Gânduri răzleţe…În noaptea asta gândurile mele vreau să-mi tacă… În noaptea asta vreau să fiu doar eu şi tăcerea….Vreau să mă ascund după cele mai negre cuvinte şi să nu apar decât atunci când albul îmi va şopti că pot ieşi din non-culoarea tăcerii. Foşnetul tăcerii m-a amortit….  Îmi aud doar ecoul cuvintelor din minte..Vreau să cânt o simfonie de cuvinte, de cuvinte mute. Cuvintele mele în seara asta se vor tacute…Noaptea mă învăluie într-un întuneric dur, luna nu-mi apare, iar gândurile-mi sunt în ceaţă. Nu mai simt trăirile nici visele…Sunt amortită iar aripile melancoliei mă strâng tare..Am să mă afund în mine să văd ce resturi mai găsesc…

Mă rătăcesc în cuvinte…Încerc să aştern pe o filă a sufletului…Să scriu înecarea dorului de litere…Mă aplec peste această  margine de filă a sufletului şi îmi alunecă printre degete amalgame de sensuri ale cuvintelor pe care  aş dori să le descriu. Încerc să mă regăsesc în mine. M-am rătăcit într-un labirint de cuvinte.Un peisaj al sufletului meu…un alt decor,privirea mea era mereu topită de timp,prin picături mult prea reci.Ştiu că în timp va ploua cu picături de lumină în suflet. Zilnic mă hrănesc cu frimituri de stele,din care am format amieze de vise,ştiind că în fiecare dimineaţă voi prinde răsăritul în palmă,urmând o zi în care mă apropii de sfârşitul luptei ce mă topise aproape de tot. Am  rămas cu,vise măturate de ape, scăldate de valuri şi secate de veacuri.În mine este tăcerea ce sparge liniştea care scoate la suprafaţă multe cuvinte ce vroiam să fie rostite. Cu timpul,gândurile va căpăta mai multe aripi ce vor duce la rostire.Acum vreau să strig lăuntrului meu să adune plângerile din mine şi să-mi trimit inima să picteze chip de apă pentru momentul în care totul va fi ars de flacăra aprinsă din jarul amintirilor.În tâmplele albite de vreme, părăsesc,tristeţea,pe veci.Cu ochii închişi, rămân să simt în mine strigătul vieţii…

Primăvară ai sosit!….Vis de primăvară ce a răsărit…În suflet ai intrat,legată la mână cu o rază de soare…În inimă ai înflorit.M-ai împodobit,în păr mi-ai prins ciripitul păsărilor,ochii mi-ai dat albastrul cerului,cu rochița ierbii de un verde crud m-ai îmbrăcat. Primăvara a zâmbit și mi-a lăsat parfum de flori.Să zburdăm printre flori…o primăvară deosebită,un anotimp al speranțelor…O primăvară veselă,gingaşă pictată în culorile sufletului meu…Un suflet fericit!Primăvara să-ţi înmiresmeze inima şi sufletul cu parfumul florilor…Picuri galbene de soare să-ţi răsară aroma îmbietoare.Pictând iubirea sfântă,peste zile însorite..Sufletul în mine cântă primăvara mea…

O zi… Mă trezesc cu gândul la tine… Pe un fundal de  sunet a unei melodii de iubire. Privesc în jur florile înfloresc când zâmbesc de fericire. Încerc să nu trezesc gândul,dar îţi trimit sărutul meu care se aşează etanş pe buzele tale dulci iar chipul tău,îmi luminează faţa ce îmi oferă satisfacţia de a zbura , cu tine de mână, de a forma un adevărat sanctuar al iubirii. Vocea ta îmi aruncă cuvinte care îmi fac dimineaţa mai frumoasă….În paşi de dans ne îndreptăm să ieşim spre o lume în care să fim doar noi doi…Olume a noastră…o lume a iubirii magice… Iubirea îşi face efectul în sufletul meu?…
Ce frumoasă e această zi…O zi cu frumuseţea ei… Cu un zâmbet superb pe chipuri, iar mână fină a ta îmi mângâie sufletul.  Mâinile ni se încrucişează în a căuta dragostea şi protecţia…Lumina soarelui ne zâmbeşte,ne mângâie chipurile şi ne încălzeşte trupurile….O zi de iubire

Privesc marea,cu o cană aburind de vise,înecate în cafeaua amară…Beau cafeaua presărată cu iluzii,speranţe,pentru a-i da o notă dulce amăruie…Simt parfumul cu aromă de iubire caramelizată.Valurile îmi şoptesc vorbe dulci în timp ce eu mă bucur de cafea…Gânduri liniştite…Adieri de vânt cu nisip…Nisip sărat în cafeaua de dimineaţă pe malul mării.Marea este fericită,pare să zâmbească.Briza mării este prietenoasă şi mă îmbrăţişează în fiecare zi…Simt miros de alge.Îmi iau cafeaua,mă aşez pe nisipul fin şi mă uit spre soare.Îmi doresc mii de stele să-mi culegi în zori…Întregul univers în nuanţe de culori pentru a şterge orce pată a inimii de suferinţă,iar lacrimile mele le-ai transforma în lac de fericire…Dar nu îmi poţi da ceea ce aş dori eu.Iubirea-i dulce caramelizată…Frumoase clipe şi amintiri ai lăsat să se piardă.Frecvenţele tăcerii în inimă puternic rătăcesc..cuvinte de amor şi şoapte aurii…Aş vrea să mă strecor în lacul de iubiri…Beau cafeaua cu iubire dar sunt într-un vis…Un vis de neuitat!O cafea cu iubire caramelizată…