Category: filozofie


phoenix-forma-esentaIn filozofie si in religie – totul a inceput si s-a terminat cu Antichitatea, tot ceea ce a urmat sunt palide copii sau derivatii ale acelor idei. Dintotdeauna a existat o Esenta si o Forma, esenta e ceea care se pastreaza mereu si nu poate fi schimbata, Forma e schimbatoare de la era la era, de la interes la interes.

Esentele sunt fie putine, fie sunt putine cele pe care le putem percepe. La ora actuala, atat in religie, cat si in filozofie, exista o minoritate de Esente, multitudinea fiind data de Forme. Societatea umana e prea mult Forma si prea putin Esenta.

Cutitul, un obiect banal si cotidian, unii oameni il folosesc sa taie painea, altii sa isi curete mizeria de pe talpi, altii sa ameninte sau sa ucida.

Insa in ce consta problema? In Forma sau in Esenta? Nu exista ideologie complet gresita, asa cum nu exista ideologie complet corecta. Nu exista zei, doar buni, nu exista zei, doar rai. Nu exista oameni care gresesc si oameni care nu gresesc.

Multa lume face confuzie intre Forma si Esenta, multa lume face confuzie intre dorinta si speranta, intre ei si altii.

 

Individualitate si libertate de gandire si alegere – probabil ca asta ar fi modalitatea optima de corectare a problemei. Dar nu poti spune ca ai libertate de alegere, cata vreme nu stii in ce constau alegerile pe care alegi le faci sau trebuie sa le faci.

De abia in clipa in care constientizezi alegerea facuta sau evitata, de abia in clipa in care iti asumi responsabilitatea si consecintele actiunii sau non-actiunii tale – de abia atunci esti liber!

Zeii sunt limitati, demodati si involuati! Cata vreme zeii aleg sau au ales cu mii de ani in urma, principiile conform carora iti vei trai viata, nu esti si nici nu o sa fii vreodata liber.

Zeii cunoscuti de Om in teorie, sunt limitati la insasi Esenta lor, la Bine si la Rau, dar in profida acestui fapt, Forma lor e mereu alta.

Lumea actuala ne bombardeaza cu Idei si Adevaruri, sau mai bine zis cu Formele lor. Omul si-a construit un adevarat Disneyland din aceste Forme, iar Esentele care i-au servit drept model, sunt dincolo de gardurile acestui parc de distractii. Aceasta problema e indicata si de Platon in alegoria sa “Pestera”.

Crestinismul si celelalte religii globale, dar si opusii lor religiosi si filozofici sunt simple simple zdrente ce ne acopera ochii, urechile si gura. Zdrente care ne impiedica pe noi sa vedem Adevarul si pe altii sa ni-l arate, zdrente care ne impiedica sa simtim raceala lantului datorita caruia inca ne invartim in jurul cotetului in care ne-am nascut, crezand ca suntem liberi.

Vorbeam mai devreme de un cutit, cu acel cutit, ca Forma si ca Esenta, ne putem elibera de franghii si de carpe, dar un cutit nu poate taia lanturi. E usor sa scapi de carpe,unele chiar putrezesc pe masura ce trece timpul, dar de lucrul care e cel mai evident si cel mai prezent in viata ta, lucrul care a fost atasat fiintei tale inca de la nastere, adica lantul, nu e asa usor sa scapi, nu e usor nici macar sa fii constient de el.

 

nepal-copilForma cutitului nu poate taia lanturi, dar Esenta sa? Daca cunoastem Esenta, putem schimba Forma?! Daca invatam sa adaptam Forma Esentei ori de cate ori e nevoie, asa cum fac cei care ne tin in lanturi? Daca aflam cum sa ii dam Forma de pila acum, iar ma incolo de sabie si de de scut ?

Daca invatam sa folosim Esenta in favoarea noastra, asemenea celor care o folosesc impotriva noastra, din interes sau din ignoranta, ori de cate ori situatia o cere?

Asta e problema care trebuie rezolvata, problema celor care citesc aceste randuri si raman sau pleaca, problema celor care intra si observa din anonimat fara sa se expuna.

Existenta Formei si inexistenta Esentei, cu totii avem o forma, o imagine, dar lipsurile sunt de continut, de esenta. Suntem straini fata de noi insine, asteptam o schimbare, o viata noua, o schimbare radicala a prezentului. Ratacim prin acest ocean de Forme, si le insusim pe rand sau toate odata, dar ceea ce vrem cu adevarat e o Esenta, esenta noastra.

Ne dorim o identitate numai a noastra si nu putem gasi atat de usor. Forma poate fi doar copiata, Esenta poate fi transformata in ceva nou, individual, original si revolutionar, daca nu la nivelul grupului, cel putin la nivelul individului.

Daca nu o sa invatam sa trecem de Formele din jurul nostru, daca nu o sa reusim sa vedem si Esentele, o sa devenim si noi la randul nostru o forma oarecare, o forma a altei Forme. autor:Menssana

Filozofia =intelepciune ??


Ca stiinta (impropriu poate, numita stiinta, caci de fapt ea defineste conceptul de stiinta in moduri contradictorii), filozofia se ocupa cu incercarea de a raspunde la intrebarile ce au framantat omenire inca de la inceputurile ei, intrebari despre viata, fiinta, eu, adevar, timp etc.
De multe ori filozofiei i se atribuie echivalentul „intelepciune”. De ce intelepciune? Pentru ca numai rasfoind o carte de filozofie sau doar un succint studiu al vreunui mare titan al filozofiei o sa descoperim ca nici un filozof nu a ajuns la o definitie clara, concisa sau la vreo demonstratie exacta si imuabila a tuturor conceptelelor lansate.Si atunci cum putem numi un filozof intelept cand nu a facut decat sa aduca si mai multe intrebari care graviteaza in jurul alteia? Raspunsul vine tocmai in capacitatea acestor mari oameni (filozofii) de a sesiza ca de fapt omenirea nu va putea cunoaste niciodata toate raspunsurile la aceste intrebari.
Si atunci ce rost mai are sa ne mai tulburam incercand sa le explicam? Aici e, consider eu, frumusetea filozofiei: sa fi capabil sa te incumeti sa rezolvi unele dintre cele mai mari enigme ale omenirii stiind ca nu o sa poti face niciodata asta.
De fapt filozofia iti starneste setea de cunoastere, sete ce nu va fi niciodata astamparata, pentru ca nu poti afla niciodata toate adevarurile universului. Ceea ce e cu adevarat remarcabil in filozofie este ca ea este stiinta ce defineste stiinta. In general acest termen trimite cu gandul la exactitatea cu care o disciplina inglobeaza informatii referitoare la anumite fenomene.
Filozofia este, daca vreti, o stiinta inexacta. La nivel semantic este o contraditie a termenilor necesara pentru a explica de fapt ce inseamna filozofia. Ea are concepte, ideei care se pot aplica cu usurinta in viata reala (in sensul ca suna logic) insa pe de alta parte multitudinea curentelor si teoriilor (de multe ori contradictorii) sunt bulversante. Spun „sunt” si nu „par” pentru ca ele se contrazic uneori profund insa toate PAR reale, logice.
De aceea filozofia (nu) e o stiinta: pentru ca e antitetica. E simpla (aparent), dar complicata facandu-te sa te pierzi in hatisurile ei. E intesata de teorii care se opun, de teze si antiteze care compun… sinteze.De aceea imi place filozofia. E indeajuns de simpla ca sa o intelegi dar suficient de complicat de patruns.

Dispute filozofice

 

In literatura gasim foarte multe exemple cand un om nu mananca multa vreme si se simte minunat. E lesne de inteles ca nu din hrana isi ia omul energia de baza. Hrana este un factor al dezvoltarii. Inainte, oamenii care naufragiau mureau de foame in a 3 a zi de la producerea catastrofei si autopsia arata ca moartea a survenit in urma epuizarii fizice. Acum fiecare poate sa nu manance o luna , iar starea lui sa se amelioreze. Cu cat mai mult sunt exaltate structurile spirituale de catre trairile emotionale agresive , de catre angoase , jigniri , regrete , stari depresive , cu atat mai putina energie primeste omul de la sursa de baza si , prin urmare , cu atat mai multa hrana trebuie sa consume trupul.Pasiunile pamantesti il distrag pe om de la nivelul spiritual , insa il imping la dezvoltarea structurilor materiale , de aceea intreaga ratiune a dezvolatrii pamantesti se reduce la pastrarea pasiunilor pamantesti , insa fara a le permite sa patrunda in nucleul spiritual. De aceea avem nevoie de hrana pentru dezvoltarea civilizatiei. Hrana este o parghie punitiva care determina comportamentul activ al omului.Informatia nu se transmite numai prin intermediul comunicarii . Ea se transmite prin hrana si lichide. Apa este un excelent acumulator de informatii, iar capacitatea sangelui uman de a retine informatia este cu mult mai mare. Mai exista un lichid ale carui capacitati nu sunt mai mici decat ale sangelui: este vorba de VIN. Sensul impartasaniei cu paine si vin consta in conectarea omului la structurile spirituale ale lui Hristos. Cand omul , se inchina inainte de masa si ii multumeste lui Dumnezeu pentru hrana , parca si atitudinea daca se intampla sa fie negativa , se atenueaza intr-o buna masura. Dar este foarte important si ce mananca omul si cine i-a pregatit mancarea si nu numai asta ci si starea sufleteasca a acelei persoane care prepara mancarea.Unii apreciaza calitatea vinului dupa trei criterii : taria , gustul si starea fizica de a doua zi dimineata :)) Gustul ocupa de cele mai multe ori ultimul loc. Dar pentru cunoscatori vinul nu inseamna numai grade si ameteala , ci cu totul altceva. Citind cateva articole am aflat cu surprindere ca vinul contine o cantitate imensa de compusi chimici care au influenta asupra organismului uman. Spre exemplu vinul sec contine peste 500 de asemenea compusi. Ei sunt purtatori ai unei colosale informatii si prin urmare , il dezvolta pe om ca sistem informational. In vinurile alcoolizate , astfel de compusi sunt mai putini la numar , iar in cazul nerespectarii tehnologiei , informatia poate deveni agresiva si poate dauna.Si unii care credeau ca vinul , cu cat este mai dulce si mai tare , cu atat este mai bun… ehe, se pare ca nu e chiar asa…Bioenergeticienii au constatat ca vinul isi ia energia din Soare si Pamant si ca toata aceasta informatie se pastreaza in el. Astfel incetul cu incetul , intelegem ca vinul poate avea o influenta atat pozitiva , cat si negativa asupra omului , in functie de insasi calitatea bauturii.La nivelul campurilor si la nivelurile fizice , informatia de baza se obtine prin tractul intestinal. De aceea alimentatia , cu toate ca este secundara , influenteaza si ea structura fizica , nervoasa si spirituala a omului. Dar informatia principala vinul nu o ia de la Soare si de la Pamant , ci de la oamenii care il produc. Asa ca inventam vorba : – cum e omul asa e si vinul sau viceversa – 🙂

Geniile se nasc sau se formeaza?


Problema principala ridicata de ideea ca noi suntem produsul genelor si nimic mai mult este faptul ca noi nu ne nastem pentru a trai in izolare intr-un balon de cristal pentru tot restul vietii. Ca si fiinte umane ne nastem cu un bagaj genetic de supravietuire dar crestem si ne dezvoltam intr-un proces de interactiune continua cu mediul. Este oare natura cea care ne hotaraste viitorul?
Ce s-ar intampla cu dezvoltarea intelectului daca nu am avea nici un contact social din momentul in care ne nastem? Au existat cazuri de copiii ce au interactionat foarte putin cu societatea iar dezvoltarea creierului in care se includ limbajul si vorbirea a fost serios afectata. Daca oferim copiilor un mediu social interactiv, placut va fi benefic nu numai pentru dezvoltarea emotionala dar va crea in copil stima pentru propria persoana, va imbunatati functionarea cognitiva a creierului si dezvoltarea intelectuala. Sunt oare genele cu care ne nastem cele care formeaza un geniu? Mediul nu poate fi ignorat in dezvoltarea umana deoarece genele mostenite sunt finite insa abilitatea creierului de a dezvolta miliarde de conexiuni intre celule este infinita. Educatia, cunoasterea, invatarea si experienta, toate acestea vor influenta numarul de conexiuni noi pe care le va face creierul nostru pe parcursul vietii.
In trecut ni se spunea ca ne-am nascut cu un anumit numar de celule nervoase si daca nu le folosim le vom pierde. Oamenii de stiinta au descoperit recent ca creierul nostru dezvolta celule nervoase sau neuroni noi tot timpul dar trebuie stimulti pentru a preveni moartea acestora. Aceasta poate parea o descoperire banala dar in realitate are implicatii uriase. Schimba totul. Conteaza cu ce ne nastem dar conteaza mult mai mult ce facem cu ce avem.
Exista oare creiere de genii? Nu cunoastem inca raspunsul la aceasta intrebare. Nu exista multe creiere de genii pe care oamenii de stiinta sa le poata studia.
Einstein si-a lasat creierul stiintei si unul din cele mai notabile lucruri despre creierul lui Einstein este reteaua densa de conexiuni in comparatie cu creierul altor persoane de varsta lui. Cu alte cuvinte, creierul sau a fost exploatat la maxim. Dar nu stim daca Einstein s-a nascut cu un astfel de creier sau a fost dezvoltat in timp prin interactiunea sa cu mediul, avand o viata plina de cercetare si continua invatare. Nu cunoastem raspunsul pentru ca nu stim cum arata creierul sau cand s-a nascut.
Cand dai la o parte tot misterul din jurul unui geniu ramai cu un singur lucru. Toate geniile cunoscute si-au inceput calatoria in aceasta lume cu un creier si un organism ahtiat dupa dezvoltare. Daca inca te mai intrebi cu privire la calitatile de geniu ale copilului tau, poti inclina balanta in avantajul sau adoptand dezvoltarea acestuia inca din copilarie. Copilul tau poate citi si invata matematica de la o varsta frageda. Aceste calitati dezvoltate vor imbunatati abilitatea copilului de invatare pe parcursul vietii.

M-am gandit la faptul ca omul din cele mai vechi timpuri a dorit sa inteleaga lumea. Asa s-a ajuns la notiunea de constanta. Cu timpul se pare ca oamenilor le-au placut tot mai putin variabilele pentru ca dau o sumedenie de posibilitati si ne dau senzatia ca nu avem situatia sub control. Este mult mai simplu ca totul sa fie previzibil si conform “regulilor”. Dar aceasta nu se intampla in viata reala.
Nu ne place variabilitatea poate chiar pana in adancul inimii. Am vrea poate, ca toti sa gandeasca la fel ca noi sau macar prietenii, macar pentru motivul ca ne iubeste… ar trebui sa gandeasca la fel ca noi in orice situatie… e corect asa?
Uitandu-ma in lumea din jurul meu din momentul de fata, totul este realizat pe baza constantelor. Fara constante nu se poate construi nimic, nu se poate realiza nimic. Este interesant cum s-a putut construi atat de mult pe ceva care este imaginar. Lumea este privita prin prisma constantelor, oare cum ar fi daca nu ar fi asa?
Am sa dau un exemplu, amintiti-va cum era la geometrie cand calculam volumul unor figuri, aveam nevoie ca acele figuri sa fie regulate in caz contrar imparteam figura in mai multe figuri regulate (daca se putea) si calculam volumul fiecareia iar apoi faceam suma rezultatelor pentru a afla volumul figurii neregulate.
Pana la urma… cum ar fi viata fara constante? Oare constantele nu ne-au schimbat pe noi oamenii, oare nu ne-au schimbat felul de a percepe lumea? Si ultima intrebare: exista ceva in lumea aceasta cu adevarat constant, ceva care sa nu se schimbe in orice situatie si care sa poata fi folosit pentru a intelege tot ce este variabil?