Category: iubire


Pasiune…

Oare esti tu? Sau inca una din mirajele sortii? Oare te-am gasit? Sau doar te-am regasit iar? Parfumul tau, inca rezida pe buzele mele, sarutul meu inca iti sta pe gatul tau. Buzele mele iti spun in soapta cuvinte pe care inima ta le asteapta de multa vreme. Buzele tale fierbinti in sfarsit isi pot varsa focul pasiunii. Se pot elibera de sub jugul dorintei arzatoare. Oare Zburatorul ti-a facut o vizita? Oare sa fie Luna de vina? Astrele ne conduc !? Nu cred, ci dorintele inimilor noastre, ne conduc spre un drum intunecat, insa plin de mistere. Cat de intuneric ar putea fi, intotdeauna te-as putea gasi. Caldura ta, pasiunea inimii tale, ma atrage, ma cheama. Esti ca un magnet, care pur si simplu ma atrage. Zic nu, insa pasii mei ma conduc in bratele tale. Sunt prost? De ce sa iti zic nu? Pentru ce? De ce sa refuz atingerea buzelor tale asa de placute? De ce sa refuz mangaierea ta? Nu, sunt de acord cu trupul meu. Ma las purtat in intuneric de un foc care m-a cuprins puternic. Mi-e cald, si imi este si mai cald cand sunt in bratele tale. Ma cuprinzi, si te uiti la mine cu o privire care face ca orice sentiment rau sa dispara. Simt doar caldura, nu stiu ce e ura, nu stiu ce e ranchiuna, nu stiu decat ca sunt un nesatul care isi doreste liniste si pace. Ca sa explic mai bine, imagineaza-ti faptul ca stau intr-o jungla de beton, cu claxoane cu certuri si scandaluri in jurul meu, cu tipete si enorm de mult zgomot, insa cand esti langa mine, cand sunt in bratele tale, totul dispare, tot zgomotul acela infernal se opreste. Tot ce aud este sursurul unui paraias, ce izvoreste din varful muntelui. Asa de linistit, si asa de calm. Te sarut, dar o fac in semn de multumire. Iti multumesc ca esti. Ma asez iar in bratele tale, si te las sa te joci in parul meu. Imi inchid ochii, si in sfarsit ma odihnesc. Te strang in brate ca sa nu iti mai dau drumul. Dar totul dispare, you fade in front of my eyes. Ma vei gasi, te voi regasi

Respiratia ta e si mai grea in timp ce te sarut pe gat nebuneste. Am cedat in bratele tale si am intrat intr-un joc al pasiunii de inegalat. Este un moment in care, nu m-am mai simtit asa de viu de mult timp. Credeam ca am trecut prin multe dar cu tine am redefinit pasiunea salbatica a dragostei. Ador pielea ta cea fina, iti ador buzele iar respiratia ta ma innebuneste. Tot ce ai este un pachet special sa-mi dea peste cap simturile. Inima mea este in al noulea cer atunci cand tu esti in bratele mele. Ma exciti in orice moment, iar daca ar fi dupa mine nu am mai pleca din patul acela. Suntem vinovati ca avem in sangele nostru dorinte ascunse. Suntem vinovati ca muscam din fructul interzis, ca pasim pe o cale ce ne arunca pe amandoi intr-un abis al placerii intense.

Stii cum ma simt atunci cand iti simt inima batand agale, cand ma saruti si ma musti de gat de san, iar unghiile tale imi trec pe tot pieptul ? Stii cum imi poti da peste cap orice ? Cum langa tine nu mai sunt eu, cel care sunt sigur pe mine, sunt doar un prizonier insetat dupa un sex nebun si pasional. Locul, mai conteaza? Te doresc oriunde si peste tot, chiar de-ar fi pe o plaja, parc sau de ce nu o scara de bloc. Totul pleaca de la un sarut, iar focul izbucneste in flacari imense ce arde totul din jurul nostru. Hainele se pierd din peisaj ramanand amandoi un Adam si Eva ce gusta din acel mar pacatos. Suntem supusi placerilor carnale iar eu sunt si mai infomentat dupa satisfactia ta. Sa te aduc pe culmile placerii, sa te aud gemand, sa-ti simt vaginul infierbantat asta e dorinta mea.

Ce traiesc cu tine, intrece orice intamplare prin care am trecut pana acum. Ce simt cand sunt cu tine, depaseste de mult orice nivel de intelegere pe care eu il pot avea. Refuz sa-mi bat capul cu intrebari, si accept situatia in care ma aflu. Sunt supus placerii carnale, sunt un prizonier al unei pasiuni izbucnite dintr-un foc mistic. Sunt prizonierul buzelor tale si al trupului tau. Comanzi asupra mea si manuiesti trupul meu asemeni unui vas spre taramul satisfacerii totale. Tu esti cea care imi reda speranta…….

Iubirea din mine

Acesta este un simbol al iubirii mele pentru tine. Este o certitudine ca voi fi langa tine la bine si la rau atat timp cat inima ma va lasa sa te iubesc. Te voi intelege chiar si atunci cand nu stiu despre ce vorbesti voi sti sa ascult chiar si cand taci. Si voi fi de acord cu tine chiar daca nu te-am ascultat. Insa ceea ce conteaza este ca vom imparti fiecare clipa. Stiu ca vor fi zile cand nu voi dori sa te vad insa asta nu inseamna ca nu te mai iubesc, ci inseamna ca vreau sa iti simt lipsa pentru a realiza inca o data ca fara zambetul tau nu pot respira aer.Insa tot ceea ce conteaza este ca atunci cand imi va fi frig, mainile tale ma vor incalzi. Atunci cand voi dori sa plang, privirea ta va opri lacrimile. Si mai stiu ca doar in bratele tale eu ma simt iubita. Nu iti cer sa imi aduci stelele sau luna iti cer doar sa ma iubesti si sa ma accepti asa cum sunt cu bune si rele caci daca am fi toti perfecti viata nu ar mai avea nici un farmec. Iti cer sa nu imi dai drumul cand simt ca ma voi prabusi si sa imi dai drumul cand am nevoie sa invat sa merg singura.Iar eu in schimb promit sa te iubesc, sa te fac sa zambesti cand ai lacrimi in ochii, sa te incalzesc cand iti e frig si sa iti dau un sfat cand ai nevoie. Promit sa fiu singura care va fi de acord cu tine atunci cand restul lumii iti intoarce spatele caci indiferent de ceea ce doresti chiar daca nu e bine stiu ca atunci cand vei realiza te vei opri. Nu vreau sa fi universul meu sau lumea mea pentru ca asta ar insemna sa te ridic pe un piedestal si sa nu iti mai vad defectele si calitatile iar eu tocmai asta vreau sa ti-le observ si sa stiu ca te iubesc tocmai pentru ca esti un simplu om care mai greseste uneori dar esti omul care nu ma va lasa niciodata la greu.
Nu uita ca fiecare poate sa isi traiasca libertatea insa fericirea sau durerea celui de langa el depinde de cum isi traieste libertatea si ce intelege prin acest cuvant. Din moment ca sufletul tau devine unul cu al persoanei iubite durerea ta e si a ei si tot ceea ce e al tau e al ei si ceea ce detine ea e al tau.
Se spune ca cuvintele sunt cea mai simpla forma de a spune te iubesc insa eu vreau sa iti dovedesc in fiecare zi ca exista si alte forme e suficent doar sa doresti sa ramai langa mine

De multe ori ne intrebam ce e iubirea. Fiecare om se intreaba la un moment dat ce e iubirea….Unde e aceasta iubire patimasa ce o dorim cu atata ardoare? Care sa ne mistuie cu pasiunea si dorurile ei, atunci cand nu ne asteptam insa apare…apare la usa inimii noastre inocente, intra fara sa bata si se cuibareste adanc. Iubirea trebuie pastrata. De ce multi isi pierd iubirea? Sa fie principiile?
De ce nu observam noi oamenii ca viata e atat de imprevizibila,de dulce, de frumoasa ? Nu, nu, frumoasa …superba!
Viata e scurta, de ce sa nu ne iubim? De ce sa nu zambim fara sa ne punem atatea intrebari? Traieste langa cine iti place, alinta, lasa-ti sufletul sa vibreze…

Anotimpurile sufletului meu


Iubesc fiecare anotimp in parte, mai multa sau mai putin…
De ce iubesc toamna?
Pentru ca este singura care ma poate umple de nori si-mi poate reda ploile reci pe trup; imi poate sopti in culorile ei aurii : Capul sus, lumea e a ta!”
Atunci mi-as dori sa am o esarfa mare care sa miroase a toamna tarzie, a fructe zemoase si dulci care sa-mi iubeasca trupul; poate chiar sa aiba toamna pictata pe ea.
De ce iubesc iarna?
Pentru ca imi topeste fulgii pe trup, din fiecare amintire soptindu-mi : “Fii tu!”.
In momentul acela ma arunc in zapada si simt miros ud, apoi de iarba, caci e un final de iarna fericit. M-am gandit ca as avea nevoie de acest anotimp in fiecare zi in care ma trezesc si ma intreb : “Eu cine sunt si cum am ajuns aici?”
O esarfa mare din fulgi cu miros de iarna m-ar face un om fericit…
De ce iubesc primavara?
Pentru ca zambesc atunci cand miros frumoase zambile; atunci imi curge prin vene o amintire si timpul sta in loc. Razand ii spun: “Sunt stapana pe tine! Stop joc!”.
O panza pictata in roz pal, lila si crem cu reflexii aurii imi infasoara tot trupul. Mirosul de flori primavaratice imi infunda narile si sta acolo pana se umezeste incet. Stiu sigur ca in clipa aceea as putea sa aflu doar un adevar, cautat zile si nopti in sir.
De ce iubesc vara?
Pentru ca este singurul anotimp in care am nevoie de nimic, sau ar fi perfecta o esarfa mare in culorile florilor de camp atat de vii.
Acum ca am propriile mele anotimpuri pot sa plang sau sa rad cand simt!

E dimineata.Mi-am pus repede ibricul pe aragaz si in doua clipe sfaraitul usor imi alinta tamplele ca un tors de pisica lenesa.Bulbucii de un maro translucid emanau arome venite parca de departe.Intr-o clipa totul era gata.Cafeluta imi incalzea degetele amortite si imi gadila nasul.Mi-am aruncat privirea in ceasca de cafea si m-am lasat prada aburilor divini incat o lume intreaga mi se desfasura inaintea ochilor. M-am lasat purtata de valurile unei povesti imaginare despre doi indragostiti ce iesea din aburii cafelei.E dimineata devreme,un sunet scurt anunta clipa cand el trebuia sa se ridice din pat si sa plece de langa ea…Este foarte dimineata si ii este nespus de somn,dar mai puternic este gandul ca doar cu efort va avea curand…cat mai curand…ce isi doreste…gandul lui…Ea ramane ghemuita in pat,inca intre trezire si visare..prefera sa lase visearea sa o invaluie,caci este trista…Este trista pentru ca el pleaca de langa ea sa-si implineasca un vis care nu o include si pe ea,dar in acelasi timp o pala de speranta ii aduce si bucurie,caci iubitul ei este atat de ambitios si doritor sa reuseasca in viata…a cui viata,a lui sau a lor?!..alta pala de data asta de tristete se lasa pe chipul ei…Tresalta de multumire la prima pala,cea a sperantei,dar brusc se adanceste in perna la gandul celalalt…i-a spus poate fara sa-si dea seama,ceva ce pe ea a ranit-o…Sufletul ei este acum incarcat de speranta,dar in acelas timp inabusit de deznadejde.Isi dorea o viata pe care sa o cladeasca impreuna cu cel pe care soarta l-a adus in calea ei,dar el,i-a spus-o raspicat,fara a se rasti,ci in cuvinte scurte si atat de reci,ca isi doreste atat de multe si atat de repede,incat restul nu mai conteaza…Nu mai conteaza ea,nu mai conteaza gandurile si visele ei,nu mai conteaza ce vrea si ea…sau ce?Oare atat de puternic sa fie sentimentul de a-ti dori ceva material incat sa nu-ti mai trebuiasca nimic altceva,sa doresti sa fii singur si neimplicat intr-o relatie,caci o consideri obligatie?…Oare ea a devenit o povara,o piatra care ingruneaza sufletul lui?E trist si ploua afara,ea sta ghemuita in singuratatea ei,cu gandurile la visele si sperantele ei si ale lui..Ea mai spera ca se vor impleti…inca mai spera…Aceasta a fost povestea aburilor de cafea,a unui suflet ratacit intr-o pala de speranta.

Desigur… Puteai sa pleci departe, sa fugi. Dar ai ramas aici, cu un mic planset care te zbuciuma din cand in cand. Cu un zambet care iti face ochii sa luceasca. Cu amintiri multe si cateva pe care le poti numara pe degete. Ai ramas sa lupti, sa iubesti, sa demonstrezi, sa-ti demonstrezi, sa arati ca poti. Ai ramas sa vezi ce este iubirea.Sigur, puteai sa trantesti usa definitiv cand ai zis ca pana aici ti-a fost. Sa o deschizi in alta parte. Dar este usa pe care ai deschis-o prima oara cu bucuria de a uita tristetea si de a creste la san speranta. Asa ca langa ea, ai inceput sa construiesti ferestre.
Desigur, ferestrele au fost trantite de atatea ori de vant, innegrite de ploi si tristeti pentru care nimeni nu a mai avut ochi ca sa le vada. Dar ai descoperit intotdeauna lumina si apa ca sa le cureti. Mai mult ca sigur ai simtit de atatea ori cum se prabuseste acoperisul deasupra ta. Dar prin sparturile lui ti s-au aratat de atatea ori stelele, neantul, netarmuirea si mai ales iubirea. Ai tras aer proaspat in piept si te-ai apucat sa construiesti ziduri. Casa iubirii
De vreo cateva ori s-au prabusit si bucati din ziduri, dar asa s-au cladit dorurile, asa s-a nascut fericirea care sufera, iubirea care vrea sa se refaca. Bineinteles, de atatea ori ti s-a surpat dusumeaua sub picioare. Dar trebuia sa-i pui si mobila. Si pe ea ai lustruit-o cu bucati din sufletul tau. Evident ca ai zis de multe ori ca nu exista spatiu pentru o gradina. Dar ai avut atata viata si speranta si visuri de dat ca ai inceput sa le sadesti in gradina. Sigur, le-ai udat uneori cu lacrimi si le-ai uitat mirosul, dar nimeni nu a creat vreodata vreun fruct mai dulce si mai amar al iubirii. Sigur, casa asta este un labirint… Te gasesc in ea, ma regasesc in ea, ii tes mereu visuri pe care le sterg cu guma si trasez altele. Si imi este draga. Pentru ca de fiecare data cand gresesc iesirea, imi dau seama ca de fapt nu vreau sa plec.

Prietenie

Prietenia se masoara doar in amintiri,voie buna,liniste si iubire…prietenia inseamna iubirea suprema, cel mai valoros lucru, cea mai deschisa comunicare…adevarul cel mai sever,cel mai sincer sfat si cea mai mare comuniune de ganduri de care sunt capabili femeile si barbatii.Nu exista iubire mai mare si mai puternica decat cea pe care o exprima prietenia… un lucru bun devine mai bun si mai frumos daca poti sa-l imparti cu prietenii. Prietenii au ceva ce iti lipseste…de pilda optimismul.Ei te fac sa simti ca totul va fi bine in lume cat timp iti vor sta in preajma.Kilometri obositori trec repede si ii parcurgi mai vesel, mai usor…Si lumea-ntreaga pare mai senina cand ai un prieten drept insotitor… Prietenii cei mai apropiati sunt cei care inteleg cel mai bine ce e cu viata noastra, carora le pasa de noi la fel ca si noua,care ne sunt alaturi la succese si la esecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singuratatilor noastre.Prietenii trainici sunt cu adevarat una dintre bogatiile vietii.Avutia ta este acolo unde sunt prietenii tai.Temelia adevaratei prietenii este incredere !!!Edificiul ei-respectul…..Prieteni, tovarasi de drum,iubiti, ne sunt cei care ne acorda increderea lor deplina.. Un prieten este alaturi de tine atunci cand nu mai e nimeni altcineva…Tot ce pot face pentrul prietenul meu este sa-i fiu pur si simplu prieten..Nu am averi cu care sa-l rasplatesc..Daca el stie ca prietenia lui ma face fericit,nu va dori o alta recompensa.In asta consta maretia prieteniei. …..Tin la tine pt ca stii sa ignori slabiciunile si ratacirile mele si ma sustii cu fermitate sa dau ce-i mai bun din mine.Un prieten te accepta asa cum eshti…dar spera la ceea ce ai putea sa fii……. Pt a-ti face un prieten trebuie sa mai inchizi cate un ochi.Pt a-l pastra insa pe amandoi. Un prieten este cineva care te stie pe dinafara si inca-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost data pt a fi impartasita…. Cand prietenii sunt cei adevarati, ei reprezinta cel mai sigur lucru din lume.

Eros si Agape-despre dragostea adevarata

 

Cu cât vorbim mai mult de dragoste, cu atât ne contrazicem mai mult, iar când descoperim un aspect războindu-se cu celălalt, renunţăm, derutaţi şi frustraţi, şi susţinem că dragostea e prea personală, misterioasă şi enigmatică pentru a o putea ţinti cu precizie. Grecii erau mai deştepţi. Ei foloseau două cuvinte -eros şi agape – pentru a separa cele două modalităţi total diferite de a trăi ceea ce numim „dragoste”.
 
„Eros” se referă, desigur, la dragostea pasională, în timp ce „agape” defineşte relaţia stabilă şi responsabilă, liberă de pasiune, care se stabileşte între două persoane care ţin foarte mult una la cealaltă. Contrastul dintre eros şi agape ne ajută să descifrăm dilema, dacă examinăm ambele aspecte ale dragostei în acelaşi timp în cadrul unei relaţii cu o singură persoană. Ne ajută de asemenea să înţelegem de ce fiecare din ele are proprii ei susţinători care pretind că deţin singurul mod adevărat de a simţi dragostea, căci e perfect adevărat, fiecare din cele două aspecte are propria lui frumuseţe, adevăr şi valoare, în plus, fiecărui tip de dragoste îi lipseşte ceva preţios, pe care doar celălalt tip îl poate oferi. 
Să aflăm cum descrie fiecare susţinător ce înseamnă să fii îndrăgostit. 
Eros: Dragostea adevărată este un dor mistuitor, disperat, de persoana iubită, percepută ca fiind diferită, misterioasă şi insesizabilă. Profunzimea dragostei se măsoară prin intensitatea obsesiei faţă de persoana iubită. Nu acorzi timp şi atenţie altor interese şi preocupări, pentru că îţi foloseşti întreaga energie să-ţi reaminteşti fragmente din întâlnirile trecute sau să ţi le imaginezi pe cele viitoare. Adesea, trebuie depăşite piedici insurmontabile, şi iată şi elementul suferinţă prezent în adevărata dragoste. Un alt indicator al profunzimii dragostei este voinţa de a îndura suferinţa şi greutăţile vieţii de dragul unei relaţii. Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de emoţie, extaz, dramatism, anxietate, tensiune, mister şi dor. 
Agape: Dragostea adevărată este un parteneriat în care sunt angajaţi profund doi oameni. Cei doi au în comun multe valori fundamentale, interese, scopuri, şi tolerează cu sinceritate diferenţele dintre ei. Profunzimea dragostei se măsoară prin încrederea şi respectul reciproc pe care-l au unul faţă de celălalt. Relaţia dintre ei permite fiecăruia să-şi dezvolte pe deplin calităţile expresive, creative şi productive. E multă bucurie în experienţele trăite în doi, fie ele trecute sau prezente, ca şi în cele posibil de anticipat. Fiecare îl priveşte pe celălalt ca pe cel mai bun şi drag prieten. O altă măsură a dragostei este dorinţa amândurora de a se privi pe sine cu onestitate, în scopul de a impulsiona evoluţia relaţiei şi a intimităţii. Asociate dragostei adevărate sunt sentimentele de serenitate, siguranţă, devotament, înţelegere, tovărăşie, sprijin reciproc şi alinare. 
Femeia care iubeşte prea mult simte, de obicei, o dragoste pasională -eros -pentru bărbatul insuportabil. Şi într-adevăr, pasiunea înfloreşte în ea tocmai pentru că el e insuportabil. Ca să existe, pasiunea are nevoie de o luptă continuă, de obstacole care se cer depăşite, de dorinţa frenetică de a avea mai mult decât are. Literal, pasiunea se traduce prin suferinţă, şi există multe cazuri în care, cu cât suferinţa e mai mare, cu atât pasiunea e mai adâncă. Ardoarea intensă din relaţia bazată pe dragostea pasională nu se poate împăca cu plăcerile mai blânde oferite de o relaţie echilibrată şi sigură; prin urmare, dacă femeia ar primi de la obiectul dragostei ei ceea ce îşi doreşte cu ardoare, suferinţa ar înceta, şi pasiunea s-ar stinge şi ea, curând. Atunci, femeia şi-ar spune, probabil, că nu mai e îndrăgostită, pentru că suferinţa dulce-amară a pasiunii nu mai există. 
Societatea în care trăim şi mjloacele de informare în masă omniprezente care ne împresoară şi ne saturează conştiinţa, confundă permanent cele două tipuri de dragoste. Ni se promite în mii de feluri că o relaţie plină de pasiune (eros) ne aduce mulţumire şi împlinire (agape). In realitate, subînţelesul promisiunilor este că o pasiune destul de mare sudează lanţurile unei legături durabile. Eşecul tuturor relaţiilor bazate iniţial pe un torent de pasiune certifică falsitatea acestei premise. 
Frustrarea, suferinţa şi dorinţa neîmplinită nu pot construi o relaţie echilibrată, durabilă şi pozitiv evolutivă, deşi îşi aduc o contribuţie majoră şi certă într-o relaţie pasională. Dacă vraja erotică iniţială se metamorfozează în devotamentul responsabil şi afectuos care înfruntă timpul, atunci e necesară comuniunea de interese, valori şi idealuri, plus capacitatea de a menţine o intimitate desăvârşită. 
Şi totuşi, iată ce se întâmplă deseori: există senzaţia, în relaţia edificată pe pasiune, încărcată cum e de nelinişte, suferinţă şi frustrare, că lipseşte ceva foarte important. E nevoie de angajare, de un mijloc de echilibrare a experienţei emoţionale haotice care să ofere sentimentul de siguranţă şi protecţie. Dacă s-ar întâmpla ca obstacolele din calea fericirii lor să fie doborâte şi înlocuite cu un legământ sincer şi solid, cei doi parteneri s-ar uita unul la altul, întrebându-se unde a dispărut pasiunea. Se simt în siguranţă unul cu celălalt, îşi dovedesc tandreţea şi generozitatea unul faţă de celălalt, dar în acelaşi timp se simt un pic păcăliţi pentru că nu mai sunt mistuiţi de dorinţă. 
Preţul pe care-l plătim pasiunii este teama; durerea şi teama alimentează dragostea pasională; şi tot ele o pot distruge. Preţul pe care-l plătim pentru o relaţie echilibrată este plictiseala; siguranţa şi protecţia cimentează o astfel de relaţie; şi tot ele o pot face rigidă şi anostă. Dacă e să urmeze fiorul şi noutatea în relaţia amoroasă după transformarea pasiunii în devotament, ea trebuie să se fundamenteze nu pe sentimentul de frustrare sau de dorinţă înflăcărată, ci pe explorarea în profunzime a ceea ce D. H. Lawrence numea „tainele pline de bucurii” dintre un bărbat şi o femeie devotaţi unul altuia. După cum spune Lawrence, aceasta se realizează cel mai bine cu un singur partener, căci, pentru a crea adevărata intimitate, încrederea şi sinceritatea lui agape trebuie combinate cu curajul şi vulnerabilitatea pasiunii. 
Robin Norwood ,, Femei care iubesc prea mult ”


„A dormi – placerea de a te cufunda in apele intunecate ale visului, crezand ca intotdeauna te vei intoarce din ele.”

„Dragostea este o blandete violenta,la fel ca speranta.”

„Clementa e o virtute straveche, deoarece dreptul de clementa este expresia unei puteri absolute care renunta, pentru o clipa, la atotputernicia ei: si care, prin aceasta, vadeste tocmai ca e stapana pe ea insasi cai si pe ceilalti, si ca nu este sclava patimilor ei.”

„Blandetile sunt forte: un copil stie asta. Sa sufli puful de papadie. Sa mangai un boboc de rata. S-o saruti pe fetita visurilor tale. Sa aduci acasa un pestisor rosu castigat la un balci. Sa gusti. Viata farmeca, tulbura.”

„Neputinta omului de a-si controla si de a-si stapani sentimentele eu o numesc servitute. Intr-adevar, omul supus sentimentelor nu mai depinde de el insusi, ci de intamplare, a carei putere asupra lui e atat de mare, incat este adesea silit sa faca tot ce-i mai rau, chiar daca vede tot ce-i mai bine.” – citat din Spinoza

„Formula lui Spinoza: sa nu razi, sa nu judeci, sa intelegi.”

„Mitul blandetii feminine e o veche capcana a sexismului. Ceea ce mila, in dragoste, este pentru barbati.E capcana cea mai eficace:orice misogin stie sa exploateze aceasta data sociala: iar orice bun psihopat poate sa seduca simuland o oarecare blandete si, de altfel, sa-si tortureze si violeze bland victima, pentru ca e mai amuzant.”

„Trebuie sa fii intr-adevar prost ca sa visezi sa fie mereu vreme frumoasa.”