Category: natura


1. Curcubeul

1.1. Formarea curcubeului Curcubeul primar este un fenomen optic si meteorologic manifestat prin aparitia spectrului luminos atunci când lumina se refracta prin atmosfera, de cele mai multe ori aparând dupa ploaie. Curcubeul ia forma unui arc multico 414e41e lor, cu rosu la exterior si violet la interior. Secventa de culori cea mai acceptata este aceeasi cu cea a spectrului luminii albe, adica: rosu, portocaliu (orange), galben, verde, albastru, indigo si violet.

Curcubeele se pot observa oriunde sunt picaturi de ploaie în aer si soarele straluceste în spatele observatorului la o mica altitudine sau la vedere. Cele mai interesante aparitii ale curcubeului sunt când jumatate din cer este în continuare negru, cu nori ce se risipesc si observatorul este într-un punct cu cer senin deasupra. Efectul curcubeului este de asemenea vazut în mod frecvent lânga fântâni sau cascade. Efectul poate fi creat si în mod artificial pe picaturile de apa din aer în timpul unei zile însorite.
Un curcubeu este parte a unui arc cu raza de 42 º în jurul punctului antisolar.
Un curcubeu este vizibil doar atunci când soarele straluceste în timp ce ploua. Mai mult decât atât, nivelul de înaltare al soarelui trebuie sa fie mai mic de 42 º. Daca soarele este mai jos, punctul antisolar este mai mare de 42º sub nivelul orizontului, curcubeul nu se înalta deasupra orizontului.



Aparitia curcubeului este cauzata de dispersia razelor de soare . Lumina este prima data refractata în interiorul picaturii de ploaie si refractata din nou când paraseste picatura. Efectul total este ca lumina primita este refractata într-un sir larg de unghiuri, cu cea mai intensa lumina într-un unghi de 40-42 grade. Unghiul este independent de marimea picaturii, dar depinde de indicele refractiei. Apa marii are un indice de refractie mai mare decât al picaturii de ploaie, asa ca raza curcubeului în picaturile marii este mai mic decât a curcubeului adevarat. Acest lucru este vizibil cu ochiul liber printr-o nealiniere a picaturilor.
Înaltimea la care lumina se reflecta depinde de lungimea sa de unda, deci de culoare.
Lumina alba se descompune în culori diferite la intrarea în picatura de ploaie, deoarece lumina rosie este reflectata sub un unghi mai mic decât lumina albastra. La iesirea din picatura, razele rosii se întorc într-un unghi mai mic decât razele albastre, producând curcubeul.

O parte din lumina solara ce patrunde prin astfel de picaturi trece direct, nedeviata. Unele fascicole de lumina, însa, sunt refractate,dar razele care se refracta la un unghi cuprins între 40 si 42 de grade vor fi observate ca facând parte din curcubeu, de catre un observator de pe Pamânt.Toate picaturile reflecta lumina rosie la un unghi de 42 de grade, asa ca un observator nu va putea vedea decât lumina rosie de la picaturile suspendate la altitudinea aceea. Lumina violeta, reflectata la un unghi de 40 de grade, este vizibila numai daca provine de la stropi de ploaie de la 40 de grade deasupra orizontului. Celelalte culori sunt reflectate la un unghi cuprins între cele ale culorilor rosu si violet. De aceea rosu este mereu in partea superioara a curcube-ului primar , violetul în partea inferioara, iar celelalte culori apar la mijloc.
Curcubeul primar rezulta dintr-o dubla refractie si o reflexie interna totala înauntrul picaturii de ploaie. O anumita picatura trimite doar o culoare la obsevator.

Un curcubeu nu exista într-un anume loc pe cer. El este un fenomen a carui pozitie aparenta depinde de locatia observatorului si de pozitia soarelui. Toate picaturile de ploaie reflectate îsi refracta razele de lumina în acelasi mod, dar numai lumina din unele picaturi de ploaie ajung la ochii observatorului. Lumina este ceea ce constituie curcubeul pentru acel observator.
Curcubeul este centrat în umbra capului observatorului, sau mai exact in punctul antisolar (care este sub orizont în timpul zilei), aparând la un unghi de 40-42 grade de la linia dintre capul observatorului si umbra sa. Ca un rezultat, daca soarele este mai sus de 42 grade, curcubeul este sub orizont si nu poate fi vazut , exceptii au loc atunci când observatorul este cu mult deasupra pamântului, ca de exemplu într-un avion, pe varful muntelui sau deasupra unei cascade. Un curcubeu poate fi generat folosind o stropitoare de gradina dar pentru a avea suficiente picaturi, ele trebuie sa fie foarte mici.

1.2. Tipuri de curcubee
a)Curcubeul secundar este cauzat de o dubla refractie a razelor de lumina în interiorul picaturilor de ploaie si apare la un unghi de 50-53 grade. Ca un rezultat al celei de-a doua refractii, culorile curcubeului secundar sunt în mod invers comparate cu arcul primar, cu violet în exterior si rosu în interior. Zona întunecata a cerului neluminat ce se întinde între arcul primar si cel secundar este numit « dunga Alexander », dupa Alexander of Aphrodisias » care a descris-o primul.
Unele raze se reflecta de doua ori în interiorul picaturilor de ploaie înainte sa fie vazute de privitor. Când raza incidenta este foarte stralucitoare , aceasta poate fi vazuta ca un curcubeu secundar la 50-53 grade.

Trebuie de remarcat ca ca ordinea culorilor este inversa fata de ordinea culorilor din curcubeul primar.

Un curcubeu secundar apare în afara primului curcubeu si se atenueaza atunci când lumina care patrunde prin picatura de ploaie trece prin doua reflexii interne în loc de una (precum în cazul primului curcubeu).Intensitatea luminii e redusa mai mult la a doua reflexie , de aceea curcubeele secundare nu sunt la fel de viu colorate precum cele primare.
b)Un al treilea, sau triplu, curcubeu poate fi vazut în ocazii rare, si doar câtiva observatori au reportat ca au vazut un cvadublu curcubeu. Aceste curcubee vor aparea în aceeasi parte a cerului în care este si soarele, facându-le greu de recunoscut.
c)Ocazional, un alt frumos si izbitor curcubeu poate fi observat, constituit din 7 curcubee slabe pe interiorul curcubeului primar, si foarte rar în exteriorul curcubeului secundar. Ei sunt slab trimisi si au o culoare pastelata care nu se potriveste cu tiparul obisnuit. Ei sunt cunoscuti sub numele de curcubee supernumerare (figurate), si nu este posibil sa explici existenta lor folosind geometria optica clasica. Curcubeele super-numerare sunt mai vizibile atunci când picaturile de ploaie sunt mici si cam de aceeasi dimensiune.

.Curcubeiele supernumerare(figurante) sunt benzi suplimentare de culoare în interiorul primului curcubeu si în foarte putine situatii in exteriorul celui de-al doilea.
Ele se datoreaza interferentei razelor refractate si reflectate în picaturi.

d)Curcubeul scurt – apare în partea estica a cerului în timpul zilei,în zilele în care sunt multi nori pe cer, o mare parte a curcubeului fiind acoperita de nori, exceptând baza. Curcubeul are culori rosiatice deoarece apare în timpul soarelui rosu al zilei.
e) Curcubeul pereche (îngemânat)
În timpul unei ploi abundente,poate fi observata o dublare a partii superioare a curcubeului , care de obicei dureaza de la câteva secunde la câteva minute.
Pentru ca pâna acum ceva timp fusesera facute foarte putine observatii în legatura cu acest fenomen, Nu se puteau face decat speculatii în legatura cu originea lor. Doar în ultimii ani, aceasta „îngemânare” a putut fi înregistrata mai des prin observatii continue si, datorita unor descrieri detaliate, au putut fi înaintate noi teorii. Deoarece în toate observatiile ambele curcubee au aceeasi intensitate a culorilor, refexia luminii pe particule de gheata e eliminata.Cel mai probabil este ca picaturi de ploaie care nu au forma sferica produc unul din aceste curcubee sau chiar pe ambele.
Datorita întinderii/elasticitatii suprafetei , picaturile mici de ploaie îsi schimba foarte rar forma când cad, dar cele mai multe pot fi turtite de catre rezistenta aerului atmosferic. Cu cât devin mai turtite, cu atât mai mic este indicele lor de refractie.

f) Curcubeul rosu –La apusul soarelui toate culorile mai putin rosul dispar din curcubeu. Uneori poate fi vizibil pe o durata de 10 minute dupa apus .Culoarea rosie vine de la spectrul razelor de soare de la apus. Lungimile de unda mai scurte precum albastru si verde sunt puternic împrastiate de catre atmosfera si doar rosul ramâne astfel vizibil.

g) Curcubeul lunar – O luna plina e suficient de stralucitoare încât sa i se refracte lumina de catre picaturile de ploaie la fel ca si în cazul soarelui. Lumina soarelui este mult mai palida , bineînteles, de aceea curcubeul lunii nu e nici pe departe la fel de colorat ca cel produs de soare. Curcubeele lunii au fost observate înca de pe vremea lui Aristotel.


h) Curcubeele reflectate


Când lumina soarelui se reflecta într-o piscina cu apa sau într-o suprafata asemanatoare înainte de a produce curcubeul, are loc fenomenul de reflectare a arcelor si pot fi observate mai multe arce decât primul si secundarul.

i)Curcubeul artificial – este produs cu ajutorul unui furtun de gradina. Fenomenul nu poate fi complet reprodus cand soarele reapare din spatele unui nor mare.

j)Curcubeul produs la cascada

1.3. Istoria stiintei curcubeului

Astronomul Persian Qutb al-Din al-Shirazi, sau mai degraba, studentul sau Kamal al-din al-Farisi, este considerat a fi dat pentru prima data explicatia corecta pentru fenomenul curcubeului. Lucrarea lui Robert Grosseteste despre lumina a fost continuata de Roger Bacon , care a scris în “Opus Majus” din 1268 despre experimente cu lumina stralucind pe cristale si pe picaturile de apa aratând culorile curcubeului. Theodoric os Freiberg este de asemenea cunoscut ca ar fi dat o explicatie teoretica potrivita pentru curcubeul primar si cel secundar în 1307. El a explicat curcubeul primar, subliniind ca « atunci când razele de soare cad pe picaturi individuale de umezeala, razele trec prin doua refractii si o reflexie (la spatele picaturii) înaintea transmiterii în ochii observatorului ». El a explicat curcubeul secundar printr-o analiza similara implicând 2 refractii si 2 reflexii.
Descartes, în 1637, a suplimentat cu mult aceasta explicatie. stiind ca marimea picaturii de ploaie nu parea a afecta curcubeul observat, el a experimentat trecând raze de lumina printr-un pahar mare, în forma de sfera, umplut cu apa. Masurând unghiurile pe care razele le-au facut, el a concluzionat :curcubeul principal era cauzat de o singura reflexie în interiorul picaturii de ploaie si curcubeul secundar poate fi cauzat de 2 reflexii interne. El a fost în stare sa acopere aceste lucruri cu o derivare a legii refractii si sa calculeze corect unghiurile pentru amândoua curcubeele. Explicatia lui despre culori , cu toate acestea, era bazata pe o versiune mecanica a traditionalei teorii cum ca aceste culori erau produse de o modificare a luminii albe.
Isaac Newton a fost primul care a demonstrat ca lumina alba era compusa din lumina tuturor culorilor curcubeului, pe care o oglinda în forma de prisma le poate separa în întregul spectru al culorilor, respingând teoria cum ca aceste culori erau produse de o modificare a luminii albe. El a aratat de asemenea ca lumina rosie se refracta mai putin decât cea albastra, ce duce la prima explicatie stiintifica a trasaturilor majore ale curcubeului. Teoria corpusculara a lui Newton despre lumina nu a putut sa explice curcubeele supernumerare, iar o explicatie satisfacatoare nu a fost gasita decât atunci când Thomas Young a realizat ca lumina se comporta ca o unda în anumite conditii, si poate interfera cu ea însasi.
Lucrarea lui Young, completat în 1820 de catre George Biddell Airy, care a explicat dependenta de puterea culorilor curcubeului la dimensiunea picaturilor de apa. Descrierea fizica moderna a curcubeului este bazata pe “Împrastierea Mie”, lucrare publicata de Gustav Mie în 1908. Progresul în metodele computerizate si teoriile optice continua sa duca la o întelegere completa a curcubeelor. Ca de exemplu, Nussenzveig a furnizat o expunere moderna.

2.Picaturile de roua

Dimineata, când pajistea straluceste cu mii de culori, se pot observa fragmente de arcuri de curcubeu pe picaturile de roua din pânzele de paianjen aproape de sol. Micile picaturi reflecta lumina soarelui precum cele de ploaie. Un arc de roua nu este altceva decât un curcubeu orizontal.
Benzile rosii si bleu a primului arc se observa în mijlocul imaginii.
Picaturile din acel arc reflecta foarte mult lumina soarelui, dar picaturile din exteriorul sau nu le reflecta, exact ca si un curcubeu.

Roua diminetii prezinta schita unei pânze invizibile.Picaturile de roua care se tin de pânza paianjenului sunt putin deformate si de aceea benzile acestui arc nu sunt chiar orizontale.Sunt evidentiate clar doua arce figurate deasupra primului arc.
Daca razele de soare vin într-un unghi potrivit, se adauga mai multa culoare acestei pânze. Intervalul de timp în care razele calde ale soarelui evapora picaturile si pânza devine invizibila este foarte scurt.

De asemenea, aceste arcuri de roua pot fi observate si pe frunze, acolo unde picaturile sunt suficient de mici încât sa nu-si piarda forma.
Un motiv este dat si de camera video, care duce la pierderea unor culori. Un altul este acela ca la miscarea capului arcul devine mai evident. Culorile nu sunt puternice,dar marginea portocalie poate fi observata trecând vertical prin imagine.

3.Norii irizati:
Nu toti norii sunt albi. Culoarea unui nor depinde de culoarea luminii care-l lumineaza. Norii irizati sunt nori colorati.
Cuvântul ,,irizare’’ provine de la zeita greceasca a curcubeului : Iris

Arata ca o suprafata uleioasa a apei sau ca niste pete de petrol,în culori pastelate, cu roz si verde deschis aparând cel mai proeminent.
Tipurile de nori care arata adesea irizarea sunt altocumulus lenticularis (Ac-nori la altitudini medii), cirrocumulus (Cc-nori la altitudini mari) si ocazional fractocumulus.
Irizarea este des vazuta când norii isi schimba rapid forma, la scurt timp înainte si dupa o furtuna.

Irizarea este un fenomen optic în care trebuie sa existe proprietatea suprafetelor în care nuanta se schimba conform cu unghiul de la care suprafata este vazuta (asa pot fi vazute bulele de sapun si aripile fluturilor).
Irizarea este cauzata de multiple reflectii de la multi-straturi , suprafete semitransparente în faza care se schimba si interferenta reflectiilor care moduleaza lumina incidenta (prin amplificarea sau diminuarea unor frecvente mai mult decât altele). Ea apare când un element sau o linie a unui nor,de obicei altocumulus sau cirrocumulus si câteodata lenticularis, este evaporat în jurul marginilor sale astfel încât marimea picaturii se schimba repede pe o distanta unghiulara mica. De asemenea întregul element sau un mic nor contine aceeasi distanta unghiulara de la soare. Modelul difractiei traseaza lumina albastra în jurul marginii norului unde picaturile sunt mai mici si lumina rosie unde sunt uniform mai mari . Rezultatul este obtinerea de benzi irizate, predominant rozuri si nuante de albastru sau nuante de verde cu umbre pastelate , aparând de-a lungul marginii subtiri al fiecarui element al norului, în stânga jos. Irizarea norilor este obisnuita, dar norul trebuie sa fie la o distanta de 20-40° fata de soare si nu e repede vizibil, poate aparea în As subtiri sau Sc(stratocumulus) si de asemenea în norii sidefati. Câteodata se poate vedea ca anumite parti ale norilor arata culori irizate. In special marginile acestor nori au rosu purpuriu, albastru si verde . Acest fenomen este asemanator cu gloria. Celelalte culori sunt mai putin datorate distantei schimbatoare de la soare, ci marimilor diferite de picaturi. Diferitele marimi ale picaturilor genereaza diferite coroane, ceea ce face culoarea sa difere în ciuda distantei egale de la soare.

Cam 12% din norii irizati observati au fost vizibili în norii cirrocumulus. Cea mai buna parte din acesti nori consta în cristalele de gheata. În norii cirrocumulus irizati, fenomenul este des observat mai bine la 30° fata de soare, fapt ce aproape exclude difractia luminii ca motiv pentru formarea irizarii. Asa ca ultimile teorii sustin ca aceste culori sunt cauzate de interferenta razelor de lumina reflectate din fata sau din urma unei foarte subtiri forme ovale a cristalelor de gheata sau prin interferenta razelor o parte trece direct prin stratul norului cât timp alte raze sunt reflectate o data sau de mai multe ori în interiorul stratului norului.
Albastruiul-cenusiu este rezultatul descompunerii luminii în interiorul norului. În spectrul vizibil, albastrul si verdele sunt la capatul scurt al lungimii de unda vizibile a luminii, în timp ce rosul si galbenul sunt la capatul lung. Razele scurte sunt mai usor descompuse de picaturile de apa si razele lungi sunt mai mult absorbite.
b. Norii rosii :
La apus sau la rasarit culoarea luminii soarelui poate fi de la galben pâna la rosu închis datorita descompunerii luminii soarelui caci lumina strabate o cale mai lunga prin atmosfera.

Norii de înalta altitudine ca cirrus, cirrocumulus si cirrostratus preiau lumina rosie a soarelui mult dupa apus, câteodata la 10-20 minute dupa apus sau rasarit, depinzând de latitudine. Norii cirriformi de obicei nu vor arata culorile apusului foarte intens. Acestia au de obicei nuante de portocaliu pal, rosu si purpuriu.
Norii de altitudini medii ca altocumulus si altostratus pot arata culori intense în timpul rasaritului sau apusului. Colorarea apare de obicei la 5-10 minute dupa apus sau înainte rasarit, la timpul când soarele este vazut la baza învelisului norului.
Norii de altitudini mici sunt aproape de pamânt.
c. Norii luminiscenti (NLC):

Sunt nori subtiri de un alb-argintiu care în unele nopti de vara pot fi vazuti înspre nord aproape de orizont. Contrar altor tipuri de nori care ating altitudinea maxima de aproape 83 km, ei sunt vizibili doar când soarele este între 6° si 16° sub orizont. Dupa aceasta norii luminiscenti sunt înca luminati de soare cât timp cerul este deja întunecat. Norii luminiscenti se formeaza doar când temperatura din mesosfera este foarte scazuta. Acesta temperatura scazuta apare normal între mijlocul lunii mai si mijlocul lunii august. În special in lunile iunie si iulie norii luminiscenti pot fi mai bine observati în unele nopti. Ei se observa sub o înclinare de aproape 20° deasupra nord-vestului pâna la nord-estul orizontului, În unele cazuri ei pot fi observati aproape de zenit.

Evident norii noctilucent sunt alcatuiti din apa înghetata. Formarea ghetii de la o foarte scazuta concentratie a aburului prezent la o altitudine de 83 km necesita temperaturi foarte scazute la mai putin de140K. Pentru centrii de condensare sunt necesare mult mai multe particule de praf si molecule de apa dipolare,stim ca temperaturile necesare pentru formarea ghetii sunt atinse doar între lunile iunie si august datorata circulatiei între emisfere. Vara sunt de asemenea vânturi mai puternice ce transporta particulele de gheata pe distante mari. Particulele de gheata ar trebui sa existe pentru câteva ore pâna când ele sublimeaza iar datorata patrunderii în regiunile cu aer mai cald sau fiind transferate în regiunile cât mai sudice. Aceasta este de asemenea o sugestie despre posibilele schimbari rapide în interiorul norilor luminiscenti.
Influentele pe termen lung sunt mult mai greu de apreciat. O legatura cu activitatea solara este evidenta deoarece schimbarilor în radiatiile ultraviolete au o influenta în reactiile chimice si de asemenea temperatura este o cauza a schimbarilor sistematice. O crestere în concentratia metanului sau a dioxidului de carbon pot fi de asemenea responsabile pentru o activitate mai mare a norilor noctilucent.
Norii luminiscenti (NLC) se formeaza mai ales la latitudinile 55-65N si S. În emisfera nordica fenomenul este vizibil ocazional în mai si mai frecvent în iunie. Oricum, adevarata activitate este observata în iulie si la începutul lui august.

sursa:scritube.com/geografie/Refractia-si-dispersia-luminii

Anunțuri

Ce poate face un creion….Cu un simplu creion, pe hârtie, pictorul desenează zăpada, norii, apa, cu o precizie fotografica.
Desenele lui sunt unice, pline de expresivitate şi culoare în acelaş timp, chiar dacă sunt alb-negru, degajând o energie aproape palpabilă.

Imaginile vorbesc de la sine!









Lebăda

Imi plac mult lebedele albe, sunt atat de gratioase.
Sper sa aveti rabdarea sa admirati fiecare imagine. La fiecare m-a atras ceva. Fie picaturile apei de pe pene, fie impostatia, fie pozitia, fie peisajul…”Numai lebedele albe, când plutesc încet din trestii,
Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştei acestei,
Cu aripele întinse se mai scutură şi-o taie,
Când în cercuri tremurânde, când în brazde de văpaie.
Papura se mişcă-n freamăt de al undelor cutrier”( Scrisoarea a IV-a, Mihai Eminescu)

















Structura fluturelui matur

Corpul fluturelui matur este format dintr-o serie de inele întărite dintr-o substanţă tare numită chitină. De un interes mai mare sunt probabil numeroşii detectori pe care îi au lepidopterele pentru a le da informaţii despre mediul lor.

În mare parte, structurile aflate pe capul lepidopterelor sunt asemănătoare, şi sunt folosite pentru a detecta mişcările din jurul lor. Lepidopterele au un creier şi ochi compuşi bine dezvoltaţi, care sunt deosebit de sensibili la mişcare: dacă încercăm să ne apropiem de un fluture, acesta observă extrem de rapid mişcarea. Pe când toate lepidopterele au o vedere ageră, multe specii de molii pot detecta şi ultrasunetele emise de lilieci, care se hrănesc cu molii de noapte. Unele chiar şi-au dezvoltat un sunet special care bruiază „radarul” şi îl face să judece greşit poziţia moliei.

Antenele lungi de pe capul fluturilor sunt folosite pentru detectarea mirosului şi a mişcărilor aerului. Ele pot detecta urme minuscule ale mirosului sau al unei surse de hrană de la distanţă foarte mare. Prin detectarea creşterii intensităţii mirosului pe măsură ce înaintează, fluturii îl pot urmări şi pot găsi sursa mirosului. Ei îşi folosesc şi picioarele pentru a „gusta” planta pe care se află; această proprietate poate fi folosită de femelă odată cu alte simţuri, pentru a identifica locul în care să-şi depună ouăle.

Limba încolăcită, sau proboscida, de sub cap, pe care o pot întinde şi încolăci în voie, este folosită la hrănire. Lepidopterele se hrănesc cu lichide pe care le sorb. Hrana lor principală, nectarul, se află adesea în adâncul florilor, iar proboscida poate să se întindă şi să pătrundă în ele. Totuşi, nu toate lepidopterele au o proboscidă dezvoltată, şi mulţi fluturi maturi nu se hrănesc deloc, trăind din energia stocată în faza de larvă.

Structurile folosite pentru împerechere se află la capătul posterior. Când masculul şi femela se împerechează, ei sunt orientaţi în direcţii opuse ceea ce a dat naştere la poveşti despre fluturi cu două capete.

sura zooland.ro

Delta dunarii


Cum as putea sa va descriu in cateva randuri acest loc de vis, unde Dunarea ne-a binecuvantat cu un tinut exotic risipit in sute de insulite plutitoare, peste ape deosebite, populate de sute de specii de pesti, de mii de specii de flori, copaci si plante, cu sute de specii de pasari, frumos colorate care impanzesc apele si cerul cu tipete si triluri absolut minunate!
Ceea ce trebuie sa stim despre Delta Dunarii este fapul ca:
– este rezervatie unicat in lume, inclusa din 1990 de catre UNESCO intre cele mai mari, mai frumoase si mai salbatice dintre rezervatiile biosferei
– Dunarea ajunsa la Patlageanca se bifurca in doua brate, Bratul Chilia la nord si Bratul Tulcea la sud, brat care mai apoi la Ceatal Sfantu Gheorghe, se desparte in Bratul Sulina si Bratul Sfantul Gheorghe.
Delta Dunarii se intinde pe o suprafata de 5640km² din care 4470 km² teritoriu romanesc. Ca si intindere, Delta este pe locul 22 in lume si pe locul 3 in Europa.

– este socotit cel mai tanar, cel mai nou pamant din Europa, Delta crescand cu 40 m in fiecare an si este una dintre cele mai mari zone umede din lume – ca si zona de intalnire si habitat al pasarilor de apa
– Delta Dunarii este printre altele si un imens laborator, muzeu sau banca genetica a naturii, de o valoare imposibil de estimat, de unde cercetatorii din intreaga lume, isi aduna date importante in munca lor, aici reunindu-se toate ramurile de cercetare: ihitologie, zoologie, biologie, ecologie, geografie, geologie, ornitologie, etc

– Ca si biodiversitate, Delta Dunarii este locul unde putem intalni cele mai multe specii de plante, animale si insecte – in jur de 5000 de specii – elemente ce transforma Delta intr-o oaza de viata si culoare, de zumzet si frumusete nemaiintalnita.

Daca veti hotara sa faceti o plimbare in Delta cu barca, cu bacul sau cu orice alt mijloc de transport fluvial, vesi fi uimiti de ceea ce nimeni nu va putea vreodata sa transmita prin cuvinte.
Fauna Deletei este dosebit de generoasa: 320 de specii de pasari dintre care amintim: egreta alba, egreta garzeta, starci, lopatari, tiganusi, cormorani, pelicani, pescarusi, avoazete, ciocantorsi, chirighite, chire; 65 de specii de pesti, cei mai multi de apa dulce: cega, obletul mare, morunul, pastruga, crapul, somnul, salaul, stiuca, mreana, avatul, caracuda, bibanul, etc., Specii acvatice, deosebit de importante si cautate in Delta sunt: sturionii: morun, nisetru, pastruga, cega, chefalii si scrumbiile.


Cică florile cele frumoase, roşii, pe care le vedem noi presărate prin lanuri şi pe câmpie, de le zicem maci, n-ar fi răsărit ele de la început, ci mai târziu încoace, din durerea sufletului de mamă. Odată, demult, o mamă văduvă şi sărmană avea şi ea pe sufletul ei un odor de fecior, la care se uita ca la lumina ochilor. Că era bun şi cuminte şi asculta de vorba maică-si, ca de sfânta Evanghelie.
Intr-o zi, neavând biata femeie de nici unele la casa ei şi neştiind ce să-i dea băiatului de mâncare, a scos un ştergar ales pe margine, de-l avusese dar de la maică-sa pe când se măritase, şi dându-i-l împăturit frumos băiatului, îl trimise taman în alt sat, la un neam al ei, ca să-i dea pe el un căuş de mălai şi un boţ de brânză. Da bordeiul văduvei era la marginea satului şi ca să treci în satul celălalt, trebuia să tai o pădure mare şi întunecoasă, apoi o câmpie şi după aceea, un deal şi-o vale, pustie nevoie mare. I se strângea inima femeii de grijă, când socotea că-i atâta cale lungă pentru biet fecioru-său, care de sărăcie şi nemâncare, de abia se ţinea pe picioarele-i şubrede, dar ce era să facă? Îşi făcu o cruce, îl puse şi pe copil să se închine, să zică un „Doamne ajută” şi-l porni la drum.
Pornise băiatul cam când era soarele de două suliţi pe cer şi acu, acu sta să-nsereze şi bietul copil nu mai venea. Biata maică-sa făcea ce făcea, ieşea în prag, punea mâna streaşină la ochi şi cerceta zarea. De fecior nici gând. Dacă văzu ea că asfinţeşte soarele şi nici ţipenie de vietate nu se zăreşte cât cuprinzi cu ochiul, îşi trase ştergarul bine pe cap, înţepeni uşa bordeiului şi, mai moartă decât vie, porni să afle de urma fecioru-său. Merse ea mai întâi mai domol, trecu pădurea şi ieşi pe câmpie.
Din vreme în vreme, îşi striga feciorul pe nume, doar, doar i-o răspunde, dar pădurea tăcea ca mormântul. O cuprinse atunci o frică de moarte şi o luă la fugă peste câmpul plin de mărăcini şi unde punea piciorul, tot în mărăcini se înfunda şi-l scotea plin de sânge. Dar ea pas să simtă ceva, că în sufletul ei alta nu simţea, decât dorul de copilu-i rătăcit ori, fereşte Doamne, mâncat de fiarele sălbatice din pădure.
Şi alerga sărmana într-un suflet şi la tot pasul picura sângele din tălpile-i împunse de spini şi unde cădea picătura de sânge, răsărea o floare mare şi roşie, până ce se umplu câmpia toată de asemenea flori.
Taman când răcnea ea mai amar: „Ionică, Ionică”, numai ce auzi, de dincolo de deal, un glas slab de copil venit ca de la mare depărtare, care îngâna: „mamă, mamă”.
Femeia nu mai simţi nici urcuşul greu al dealului, nici valea abrupt şi într-o clipită fu lângă copil, unde căzu grămadă. După ce-şi mai veni în fire, îşi luă feciorul în braţe şi porni cu el înapoi acasă. Dar când să treacă peste câmpie, ce să vezi? Numai flori roşii, încotro cătai cu ochii. De atunci se zice că ar fi macii pe pământ.

Legende populare româneşti

Milionari in ioni negativi

 

Cum putem deveni milionari in … ioni negativi?? Da, da am scris bine… nu , nu e nici o greseala 🙂 Pai , o sa vedem cum putem deveni.
De cateva zile imi tot doresc sa vina ploaia , dar degeaba , raman doar cu dorinta , cei de la meteo imi dau numai vesti rele 😀
De fiecare data cand ploua fugeam , ma ascundeam , imi luam umbrela, dar dupa ce am citit articolul , pe care vi-l impartasesc si voua in cele ce urmeaza , m-am hotarat Sa Nu Mai Fug De Ploaie , da m-am decis sa ma plimb prin ploaie si o sa vedeti si de ce … Asa ca abia astept sa vina ploaia 🙂
Mediul in care traim si ne miscam se afla intr-o continua schimbare , care ne influenteaza comportamentul in fiecare moment al vietii noastre. Nu este vorba numai de mediul social , ci si de mediul nostru natural. Vantul , furtuna , ploaia , vremea in general ne influenteaza , facand din noi , persoane agresive , gata oricand de cearta. Uneori , in aceste imprejurari se inregistreaza o crestere ingrijoratoare a accidentelor rutiere , a crimelor , a sinuciderilor.

In anumite regiuni ale globului , vanturile calde si uscate determina milioane de oameni sa aiba frecvente insomnii ( intr-o postare viitoare voi scrie mai multe si despre insomnie ) si sa devina peste noapte deprimati si descurajati de viata. In unele tari din bazinul Marii mediterane justitia statului considera vantul Sirocco ( sirocco este un vant aducator de praf si nisip ) ca fiind vinovat pentru numeroasele delicte pe care le fac oamenii in toata perioada cand el sufla , fiind scutiti de pedepse din aceasta cauza.

Savantul suedez Svante Arhenius a descoperit , cu mult timp in urma , ca in perioada celor 27 de zile si jumatate , cat dureaza un ciclu al Lunii , incarcatura electrica a atmosferei pamantului se modifica , iar fenomenul acesta coincide cu o brusca ridicare a ratei criminalitatii.

Cu aproape 3 decenii in urma , niste cercetatori americani au constatat o crestere a erorilor facute de functionarii bancari in perioadele de maxima activitate a petelor solare. Aceasta intensitate a activitatii solare se repeta la fiecare 11 ani si ea se soldeaza de fiecare data cu o frecventa mai mare a deceselor celor suferinzi de inima. Prin urmare , cardiacii sunt foarte sensibili la acest fenomen cosmic.

Intrebare – de ce aceste modificari atmosferice ne afecteaza comportamentul??
Raspuns – pentru ca avem de-a face cu modificari de ordin electromagnetic.
Organismele oamenilor , la fel ca si cele ale altor fiinte vii , functioneaza datorita acestor unde electromagnetice , iar modificarile de intensitate ale acestei electricitati ne influenteaza conduita. Atata timp cat organismul nostru dispune de o energie electrica suficienta , comportamentul nostru va fi normal.In schimb daca aceasta energie este tulburata , si noi vom avea tulburari de comportament.

Electricitatea din aerul pe care il respiram este de 2 feluri : pozitiva si negativa. Cea negativa este excelenta pentru sanatate iar cea pozitiva – este nociva. Din lectiile de fizica ne reamintim ca ,, ionul” este un atom , fie incarcat cu electricitate pozitiva , fie incarcat cu electricitate negativa. In primul caz , el este un ion pozitiv , iar in cel de al 2 lea , un ion negativ.

S-a dovedit ca atunci cand aerul este incarcat cu ioni negativi , sanatatea noastra are numai de castigat si , cand ionii pozitivi predomina , organismul nostru are de suferit. Vanturile , uraganele , vijeliile etc. vor incarca aerul cu o mare cantitate de ioni pozitivi , care vor produce un adevarat cortegiu de neplaceri pentru tot ce e viu.

Dupa furtuna , atmosfera se imbogateste cu ioni negativi. Fiecare dintre noi , stim din proprie experienta ca ne simtim mult mai proaspeti si mai vioi dupa o vijelie sau dupa o ploaie , decat inainte de aceste fenomene , tocmai datorita acestei mari infuzii de ioni negativi.
Ionii negativi produc in noi un fel de placere , de confort psihic si fizic , favorizand realizarea unui somn sanatos si o inviorare a corpului. Ei sunt atat de folositori pentru organism , cat si pentru vitaminele din legume si fructe.

Cel mai mare producator de ioni negativi ramane pamantul . Din maruntaiele sale se degaja zilnic milioane de metri cubi de gaze radioactive care elibereaza electronii ( grauntii energiei electrice negative). Acestia din urma se fixeaza pe atomii de oxigen , transformandu-i in ioni negativi de oxigen. La randul sau , soarele , prin radiatiile sale ultraviolete , imbogateste aerul cu ioni negativi. Totalitatea plantelor , datorita clorofilei , sunt o uriasa sursa de oxigen , extrem de bogata in ioni negativi. Din pacate , aceste spatii verzi , mari generatoare de sanatate sunt pe cale de disparitie din perimetrul oraselor noastre. Suntem tara cu cele mai putine spatii verzi in zona oraselor , din Europa 😦 Ploile si talazurile marii , caderile de apa si cascadele , dusurile pe care le facem zilnic produc o imensa cantitate de ioni negativi. De asemenea descarcarile electrice ale atmosferei , furtunile si uraganele au si ele o mare contributie in imbogatirea noastra cu ioni negativi.

Sursele de producere a ionilor pozitivi sunt si ele imense. Mediul in care noi traim si muncim este departe de a fi favorabil ionilor negativi. Materialele si fibrele sintetice , respectiv mobila si alte lucruri confectionate din fibre industriale , aerul conditionat , poluarea de toate felurile si atat de intensa , incepand de la banalul fum de tigara si pana la cosurile fabricilor si uzinelor sunt veritabili dusmani si mari ,, asasini” ai ionilor negativi.

Viata ionilor negativi este extrem de scurta. Faptul ca ei sunt atat de minusculi si atat de ,,volubili” ii ajuta sa adere la toate obiectele pe care le intalnesc in cale , mai cu seama cele metalice sau sintetice. Se afirma adesea ca o locuinta nu este moderna si confortabila daca nu dispune de o instalatie de aer conditionat. Insa unii cercetatori atrag atentia asupra pericolului pe care il produce asupra organismului nostru , folosirea exagerata a aerului conditionat , argumentand cel putin 3 puncte de vedere.

In primul rand , ionii negativi prezenti in aer adera la paletele ventilatorului si la alte componente ale instalatiei , dupa care dispar fara sa lase nici o urma. In al 2 lea rand , trebuie sa retinem ca din aerul respirat , 80 % il constituie componenta azotica , iar atomii sai dupa ce s-au amestecat in instalatia de climatizare sunt transformati in ioni pozitivi. Iar in al 3 lea rand , ionii pozitivi pe care ii expiram intr-un loc prevazut cu instalatie de producere a aerului conditionat prolifereaza intr-un mod foarte periculos. Prin expiratie , organismul va incerca sa se debaraseze cat mai repede posibil de ionii pozitivi. Fiecare expiratie de-a noastra deverseaza in exteriorul corpului aproximativ 300 milioane de ioni pozitivi , care la randul lor vor neutraliza acelasi numar de ioni negativi. Acesta este motivul principal pentru care intr-o incapere prost aerisita noi suferim adesea de dureri de cap , lipsa de atentie , plictiseala si oboseala.

Sa mai retinem si un alt lucru extrem de important si anume , fumul de tigara , pe langa efectele sale cancerigene , este si un mare devorator de ioni negativi. Deci , aviz amatorilor ! Daca nu va ganditi la sanatatea dvs., ganditi-va in special la sanatatea copiilor si a celor din jur , care sunt nefumatori.

In concluzie :

Ploaia este un minunat prilej prin care ne putem aproviziona cu o mare cantitate de ioni negativi. Sa nu pierdem niciodata prilejul de a face plimbari in ploaie , indiferent de intensitatea acesteia. O plimbare prin ploaie ne va revitaliza si regenera pentru multa vreme. In plus , ploaia s-a dovedit un excelent remediu pentru cei stresati si nevrozati , ea redandu-le calmul , linistea si echilibrul de care au atata nevoie .

Sa nu uitam ca cea mai mare cantitate de ioni negativi se afla in afara locuintei. Prin urmare , aerisirea acesteia de mai multe ori pe zi este imperios necesara.

De cate ori avem posibilitatea , sa nu renuntam la satisfactia si placerea de a ne plimba in mijlocul naturii . De asemenea , sa cautam cu infrigurare spatiile verzi ale oraselor si sa nu permitem nimanui ca aceste firave oaze de sanatate sa fie distruse.

Sa nu pierdem niciodata ocazia de a merge cat mai des la tara , la munte sau pe malul marii pentru a ne face provizii cat mai substantiale de sanatate , respectiv de ioni negativi .

Omenirea a fost multă vreme ca legată la ochi faţă de farmecul naturii. Pe la începuturile ei , atracţia era cerul , fie pentru contemplare  fie de masurare a timpului. Natura cu formele ei de relief ori cu îmbrăcămintea ei cu plante a rămas indiferentă omului. Odată cu Renaşterea începe o slabă deşteptare a interesului pentru natură.Drept mărturie stau tablourile lui Leonardo da Vinci , în care , decor pentru personajele pictate , foloseşte munţi şi arbori.

Abia pe la sfârşitul secolului al 18 lea începe să intre în joc contemplarea şi mai ales cunoaşterea naturii. J.J.Rousseau se citează printre iniţiatorii curentului nou , dacă nu chiar întemeietorul doctrinei că natura poate servi drept sprijin lui în multe.
Raportul dintre gândirea omenească şi natură se schimbă. Natura începe să aibă partea ei însemnată în manifestaţiile literare ; interesul pentru frumuseţile naturii creşte ; turismul ia naştere prin ascensiunile alpine ale botanistului elveţian Saussure .Uimirea  în faţa formelor uriaşe ale munţilor ori ale măreţiei ce le dă îmbrăcămintea de gheaţă se îmbin cu admiraţia în faţa soldanelei/ghiocelului , micuţa plantă delicată de munte care încălzeşte cu trupuşorul  ei firav pavăza de omăt , încât o străbate spre a vesti sosirea primăverii.
Din păcate înţelegerea farmecului naturii este restrânsă la o mână de oameni.Nu o posedă nici măcar acei care au căpătat o brumă de cultură , redusă uneori numai la superficialitatea cunoştinţelor.Mulţi nu văd în natură  decât izvorul satisfacerii nevoilor lor. Nici frumosul , nici ce e înălţător , nici legătura sufletească nu a predominat.
În prefacerile pământului , omul este  un important factor geologic. Prin săpăturile miniere adesea se năruie munţi.Câte nenorociri nu se întâmplă când se sapă aiurea în lutării( loc de unde se scoate lutul) . Prin devastarea pădurilor nu numai că se distrug arbori bătrâni de veacuri , dar şi vegetaţia măruntă se distruge , rămânând în urmă răni vii , râia pământului , locul puhoaielor răscolitoare de bolovăniş. Te cuprinde jalea când vezi plutind pe râuri  frumosul arbore altădată podoaba munţilor noştri , doborât din lăcomia de a tăia.
Dispariţia multor plante şi , mai ales , a multor animale e legată de activitatea omului. Vechii mamuţi , elefanţii mari care au trăit şi pe la noi pe vremea când vârfurile Carpaţilor sclipeau acoperite de coifurile de gheţari , au dispărut datorită vânătoarei omului primitiv , după cum elefanţii de azi , în goana omului după fildeş , s-au împuţinat ameninţător. La fel s-a întâmplat şi cu struţii. Zimbrul , legendarul neam al taurului de astăzi , a dispărut din Moldova cam prin veacul al 17 lea.
Dar omul nu numai că distruge natura ci şi răspândeşte alte plante ori animale unde nu erau. De exemplu în America de Nord , mexicanii nu cunoşteau calul. Uşurinţa cu care Cortez a cucerit Mexico se datorează şi uimirii localnicilor când au văzut călăreţii , socotindu-i făpturi de pe altă lume. În Australia nu existau iepuri.Azi nu ştiu cultivatorii cum să scape de pacostea lor.
Omul nu distruge numai din necesitate , dar adesea şi din sălbăticie.Peşterile Ialomicioarei , Dâmbovicioarei nu mai au stalactite şi stalagmite , acei ţurţuri de piatră cu forme fantastice , care dau farmec tainei hrubelor subpământene. Aproape fiecare călător vrea să-şi ia drept amintire o bucată de stalactit.
Când s-a văzut însă că devastarea ameninţă cu distrugerea locală s-au hotărât măsuri de ocrotire. Aşa au luat naştere Parcurile naţionale sau rezervaţiile cum li se spune la noi. Americanii au dat tonul şi alarma în această direcţie. Arborii uriaşi numiţi Sequoia , care trăiesc în partea de vest a SUA , în apropiere de California , erau tăiaţi , căci dintr-un asemenea arbore se putea clădi o casă întreagă. Cum însă cresc încet , unii dovedindu-se a avea şi peste 4000 de ani , s-ar fi nimicit o rămăşiţă a vremurilor vechi geologice.Americanii au denumit Parc naţional pământul pe care se află Sequoia şi a oprit tăierea lor. 
Vestit este in SUA Parcul Naţional Yellowstone , în inima Munţilor Stâncoşi , tot în partea de vest a Americii. La o înâlţime de 3400 m s-a rezervat păstrării un teren de 8700 kmp. Această suprafaţă este  un rai pământesc pentru plante şi animale. Când omul nu se arată duşmănos , animalele nu fug de el.Budiştii au ca lege sfântă să nu omoare nici un pui. În mănăstirile budiste din Himalaya vin cerbii să manânce din palma călugărilor.
Frumuseţea Parcului Naţional Yellowstone o formează mai cu seamă fântânile ce aruncă din vreme-n vreme apă fierbinte şi clădesc la gură , cu materiile minerale aduse din adâncime , nişte conuri înalte ca de sticlă. Sunt gheizerii , care nu se întâlnesc pe faţa pământului decât în 3-4 locuri : Islanda , în M-ţii Stâncoşi , în Noua Zeelandă de lângă Australia.
Dacă americanii au pornit dintr-un sentiment de evlavie pentru natură , spre a feri de distrugere frumoasele conuri ca de sticlă ale gheizerilor , azi Parcul naţional îşi scoate mare parte din cheltuiala de întreţinere prin numărul vizitatorilor.
După America a venit rândul Europei . Vestit , căci deseori s-a vorbit de el , este parcul natural din Polonia – la Bielawics , unde se păstrează ultimile rămăşiţe de zimbri din Europa.
Din acest val general de protecţie a naturii , nu putem să scăpăm tocmai noi , care avem atâtea frumuseţi naturale , dar unde din păcate se dezlănţuieşte foarte multă furie de a strica tot ceea ce  natura ne-a hărăzit.
Pământul României este favorizat. Pajiştile noastre de munte sunt neîntrecute prin vioiciunea culorilor şi formelor plantelor.Aceasta o spune un botanist străin , care cunoaşte amănunţit şi pajiştile carpatine şi cele alpine. Nu ar fi păcat ca asemenea tablouri vii , care prind  în mreje sufletul , să fie distruse cu timpul ?
Lumea animalelor şi a plantelor din Deltă este iarăşi uimitoare. (Fericiţi cei care s-au perindat prin aceste locuri minunate din ţara noastră. Eu , datorită prea puţinului timp liber  şi a altor motive , nu am străbătut ţara aceasta în lung şi-n lat , cum mi-am dorit dintotdeauna. )
Aici când se întâlnesc păsările călătoare care se duc mai spre nord cu cele care rămân la noi , primăvara şi toamna , Delta Dunării ca şi Balta sunt cu adevărat raiul păsărilor. Sunt ţinuturi cu o faună mai bogată şi mai variată decât aceea din Delta Nilului , după spusa unor călători străini , care nu aveau de ce să exagereze spre a ne măguli.
Aceste frumuseţi nu vor mulţumi numai setea de cercetări a savanţilor naturalişti , ci vor deveni altare de pioasă chemare pentru cei îndrăgostiţi de variaţia nebănuită a pământului tării noastre.
Aici intervine partea educativă , mai puternică decât legile şi mai veşnică decât ele.E infiltrarea , din generaţii în generaţii , prin şcoli , a dragostei pentru natură în tot ceea ce ea ne oferă , măreţ ori simplu , bogat ori modest. Învăţând pe copii să iubească natura nu numai că le dăm viaţa întreagă o îndrumare nouă , veşnic senină , a minţii şi sufletului lor, dar le punem la îndemănă şi ceea ce constituie temelia legilor de ocrotire a naturii , conştiinţa că planta e o fiinţă ca şi animalul , iar ceea ce pare neînsufleţit , un munte sau un râu , poate avea influenţă asupra omului. 
În acest fel vom deprinde pe copii să nu mai fie sălbatici şi să rupă crengile înflorite ori să schingiuiască animalele. Îi vom deprinde să nu treacă indiferenţi pe lângă frumuseţea gingaşă a unui copac în floare ; ii vom învăţa să păstreze o Românie curată. Până la urmă , legile , oricare ar fi ele , nu-şi au explicaţia  decât în lipsurile educaţiei omeneşti. Insistând permanent în educaţia copiilor ca să înţeleagă natura şi să o iubească , contribuim şi la modelarea sufletului omenesc.
Iată că spre final am făcut şi o pledoarie pentru protecţia naturii , a mediului care ne înconjoară , pentru ca vrem nu vrem , toate se înlănţuie , căci toate sunt în legătură , natura e una în toate , iar legile ei se pătrund ca aerul , oricât de ermetic am ţine noi închise obloanele chiar şi ale sufletului. Protecţia naturii ajunge astfel  parte importantă  din educaţia sănătoasă a omului.
    Picătură cu picătură , umple marea. Această vorbă arată cât preţ trebuie să pui în viaţă pe munca chiar şi numai de  o clipă. E o învăţătură pe care nu o poţi mai lesne căpăta , decât observând ce se petrece în natură la fiecare pas , oriunde ai fi. Natura  pentru a aduce o schimbare întrebuinţează puteri năprasnice , adevărate revoluţii . Catastrofele nu sunt decât urmarea unor puteri mici , îngrămădite îndelung , pregătindu-le , întocmai precum explodarea unui cazan nu se întâmplă decât după ce aburii s-au îngrămădit din cale afară în el , apăsându-i la urmă prea puternic pereţii.
Cauzele mici  , adunate de-a lungul vremii pe un spaţiu restrâns , întotdeauna aduc efecte mari.Acesta este un adevăr aflat în natură , deci nelipsit nici la om. E răbdarea , atât de sfântă , atât de binefăcătoare mai întotdeauna , încât au fost unii care să susţină că geniul nu este decât răbdarea. Exemplul cel mai bun decât poate aduce munca modestă , nebăgată în seamă deodată , dar care e săvârşită în tăcere vreme îndelungată , se poate prinde din raportul râmelor cu pământul.
Scoarţa Pământului la suprafaţă este ciuruită de locuinţele numeroaselor animale , care îşi duc viaţa în el. Furnici , paianjeni , cârtiţe , hârciogi si alte animale felurite , unele mărunte dar puzderie , altele mai mari , toate aceste animale  îşi sapă canale , hambare , tuneluri în pământ. Cum e sub coaja bradului bătrân sau a stejarului scorburos , aşa e şi scoarţa Pământului acolo unde vine în atingere cu aerul. Sfredeliturile animalelor sunt căile de pătrundere lesnicioasă a aerului umed , a apei de ploaie , agenţii care schimbă mereu partea minerală cu care vine în atingere.
Râmele , prin viaţa lor descrisă minunat de către Darwin , aduc dintre toate o prefacere şi mai mare. Ele trăiesc în tuburi adânci uneori  şi de 2 metri. Înlesnesc astfel calea aerului , dar şi a rădăcinilor de plante. Râmele se hrănesc cu materiile putrezite , amestecate în tărâna neagră. Înghit pământul , cu cât îşi sapă locuinţa ; ce e de mistuit din el , mistuie o parte ; sucurile intestinale au influenţă asupra pământului ce stă în maţ , îmbogăţindu-l în substanţe amoniacale , în fosfaţi. Noaptea , căci râmei nu-i prea place arşiţa soarelui , ea iese din întunericul locuinţei sale , spre a depune ,, murdăriile” afară , la suprafaţa solului.
De la adânc , râmele cară tărâna prefăcută şi o răstoarnă la faţa solului. De la suprafaţă râma trage câteodată frunze uscate , pentru a le rupe , bucăţică cu bucăţică , şi a le mânca ; firimiturile mesei cad pe fundul gropii , putrezesc , îngrăşând pământul în adânc. Deci , râma , prin viaţa ei , este un agent minunat de afânat brazda. Prin locuinţele  săpate o aeriseşte ; prin felul ei de hrană e o adevărată fabrică , minusculă e drept , de îngrăşăminte chimice. Prin numărul lor mare , însă , ajung la urmă să transforme un teren plin de pietriş , de hârburi , într-o pajişte înflorită. 

 

Câţiva cercetători au găsit că pe un hectar pot să locuiască peste 130 000 de râme , tot atâţia lucrători harnici , modeşti , care în fiecare noapte aduc câte puţin pământ la suprafaţă. Undeva în Anglia , peste o parte dintr-o pajişte s-a presărat  un strat gros de făină de var. După vreo 10 ani , săpându-se întâmplător în acel loc , varul , schimbat în broboane , a ajuns la o adâncime de 9 cm. Aceasta a fost opera râmelor , care au împrăştiat  în fiecare an  cam câte un strat de pământ negru gros de 1 cm. Prin truda lor , în legătură cu felul de viaţă , iarba s-a întins acolo unde fusese arsura varului . Şi aşa se întâmplă peste tot unde aceşti salahori tăcuţi îşi duc viaţa împletită cu prea puţine bucurii. Şi ele lucrează astfel la prefacerea scoarţei pământului , luând o parte activă , mai ales la naşterea solurilor arabile.

Şi pentru că de ceva vreme pe langa cafea ,  m-am apucat de băut ceai şi … nu orice fel de ceai ci din cel făcut din salvie ( caci la mine la serviciu cam din ăsta se bea ), m-am gândit să scriu o poveste despre ceai.

   Be , se spune că ceaiul s-a născut acum mai bine de 5000 de ani în China. Circulă o legendă care povesteşte că un tănăr împărat , foarte întelept şi mare iubitor al artelor şi călătoriilor prin locuri necunoscute , avea obiceiul să nu bea decât apă fiartă şi răcită atunci când era departe de palatul său.Într-una din aceste călătorii împaratul şi suita lui au făcut un popas, aşteptând ca bucătarii să le pregătească mâncarea şi apa fiartă pentru băut. Câteva frunze au căzut dintr-un arbust , lângă care stătea împăratul , în apa fiartă pe care slujitorii lui tocmai i-au adus-o , ca de obicei. Curios din fire , împăratul a băut din apă , după ce a văzut că ea se colorează , primind de la frunzele arbustului o minunată culoare aurie şi un miros parfumat.
Aceasta a fost , spune legenda , prima ceaşcă de ceai băută de un pământean. Nu întâmplător i se atribuie lui Sheng Nong , căci aşa îl chema , onoarea de a fi primul băutor de ceai din lume .
De a lungul timpului , ceaiul a ajuns să fie o băutură des consumată de către chinezi. Prin secolul al 4 lea d.H. pudra din frunze zdrobite de ceai se amesteca bine cu orez , mirodenii , lapte , ceapă şi coajă de portocale. Din această compoziţie se făcea o turtă , care apoi se pisa şi devenea pulberea de infuzat pentru ceai. Obiceiul acesta se mai păstrează azi la tibetani , ei adaugă pe lângă ceea ce am enumerat mai sus , unt şi smântănă.
În secolul al 16 lea marinarii portughezi au adus din China primele frunze de ceai în Europa. Negustorii medievali care aprovizionau Europa au fost cei care au răspândit ceaiul peste tot . Olandezii au fost primii care au descoperit plăcerea de a sta la taifas în preajma unei căni cu ceai. Ei aveau chiar o cameră specială în casele lor , camera ceaiului , în care se bea parfumata licoare. Tot ei au adus ceaiul şi în America , mai întâi în New York. Americanii sunt cei care au ambalat pentru prima oară ceaiul în pliculeţe , porţionându-l astfel pentru ceainării. Tot ei sunt şi cei care au preparat ceaiul cu gheaţă. 
Pe la 1650 s-a deschis prima ceainărie în Anglia , la Oxford , şi în 1652 la Londra. Pe la 1683 existau la Londra  peste 2000 de magazine  în care se putea cumpăra ceai şi cafea. Clienţii acestor magazine erau mereu dornici de ştiri noi , aşa încât proprietarii magazinelor , ca să-şi atragă clienţi , au început să le ofere acestora foi pe care erau scrise ultimele ştiri. În felul acesta a început jurnalismul. Primul jurnal cunoscut a fost Lista lui Llyod , apărută în 1734 , numită aşa după numele proprietarului unui magazin de ceai .  Se pare că Lista lui Llyod este cel mai vechi ziar din lume , care mai apare şi astăzi şi poate fi citit pe internet .
Pe la 1800 Ducesa De Bedford a introdus moda ceaiului de la ora 5 după-amiaza , ceai la care  erau invitaţi prietenii şi cunoscuţii. În acea vreme ceaiul se turna în porţelanuri de China. Aşa era la modă.
În Rusia ceaiul ajunge încă de pe vremea ţarului Alexis , pe la 1618 , adus de ambasadorul chinez în această ţară. Abia după 200 de ani , pe vremea Ecaterinei cea Mare , ceaiul devine şi pentru ruşi , o băutură populară. Azi ceaiul este cea mai băută licoare după apă , după ce a fost la început doar apanajul celor bogaţi.