Tag Archive: albastru


Un albastru dor…

Un vis albastru pe cerul meu
În nopţile târzii eşti steaua mea
Mă porţi în sfera ta de foc,
Cu a ta chemare mă îndemni să zbor.
În al meu vis albastru de dor
Rochia albastră a nopţii îmbrac,
Te privesc cu drag printre stele albastre.
În vâltoarea cuvintelor albastre,
Să ne iubim cu foc,dorul să-l stingem
Vise albastre cu doruri aprinse.
Împreună să zburăm,dincolo de orizonturi
În albastru vis să ne pierdem…

Reclame

Îngerul albastru al sufletului meu…

Când noaptea albastră încet se lasă
Un chip zăresc în noapte…
E îngerul albastru al sufletului meu,
Îmi şopteşte că mă adori.
Şi sper,şi cred,dar iar regret,
Ce nu îmi face bine.
Înger blând al sufletului meu,
Ce albastru tu vei fi mereu.
Îmi cânţi în liniştea nopţii
Sufletul tu mi-l alini,
Ce îmi cânţi de dor.
În noaptea albastră,cu tine dorm
Îngerul meu să te păzească
Cu tine sunt,un vis dulce,
Un vis pierdut în noaptea albastră.
Aş vrea să pot zbura…
Aş vrea să pot alerga…
Aş vrea să te sărut…
Departe eşti de mine acum.
Uitării tu ma-i dat,
Ai ofilit tot ce era mai bun,
Ai şters şi cea mai mică urmă de parfum.
Ai ars un înger albastru,
Îngerul albastru al sufletului meu.
Nu-mi zâmbeşti,nu mă iubeşti…
Am rămas cu amăgiri şi multe vise.
Acum vreau să dau uitării,
Vocea ta,a alinării.

Trandafir albastru

Fulgi de zapada
Cristale de gheata,
Pe inima-mi cada:
Transforma-se-n ceata.

Stele-nvartindu-se:
Destinul gandindu-se.
Lumea-nvartindu-se:
Viata scurgandu-se.

Flori ofilindu-se,
Lacrimi varsandu-se,
Vise stingandu-se,
Noaptea lasandu-se..

Iluzii dezvelite,
Prietenii ipocrite:
O lume perfida si rea,
Ascunsa dup-o perdea de catifea..

Pe malul marii cel linistit,
Contempleaza-un inger trist..
Il ajunge-un gand maiastru:
„Viata e in fond.. un trandafir albastru..”   Olimpia Parie

povestea Fluturele albastru
A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele 2 fete ale sale care erau foarte curioase si inteligente.

Fetele ii puneau mereu multe intrebari… la unele stia sa le raspunda, la altele nu…

Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept.

Inteleptul stia intotdeauna sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

„- Ce vei face?” o intreba sora ei.

„- O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela. ”

Cele doua fete au mers la intelept care medita si l-au gasit meditand.

„- Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort? ”

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

„-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale.

 

Morala:

Viata fiecaruia dintre noi este aidoma fluturelui albastru. Este in mnainile noastre. De noi depinde daca e „vie” sau „moarta”.

Noi suntem singurii responsabili de greselile dar si de victoriile noastre.

Sufletul

Stau si privesc
prin gaura usii
cuvintele care ranesc
apropiindu-se in fisii

15 pastile pentru fericire
si mii de fluturi in negriu
as vrea sa fug de sfintire
si de lumea pictata in azuriu

am sufletul o sita
si amintirile-mi curg
si lumea-i definita
de-o lacrima-n amurg

o lacrima pustie si rece
in noaptea amarita si goala
si veacul,clipa ce trece
se duc si fug intro doara

tu ai fost acel copil
care-mi aducea zimbetul
si fericitzi in ziua de april
paseam pe ghiata sufletului

esti lacrima si zimbetul
pe-al meu obraz
esti tristetea sufletului
plin de haz

in noaptea de cristal
sub ploaia ce cernea
doi fluturi c-un vis final
si-un suflet ce murea

o lume profana
ce chinuie mereu
zgiriind cu pana
durerea sufletului meu

bizar,prea bizar era totul
de ce ma privea insistent mortul
cu lacrimi mari de singe
luna ne priveste si plinge

curgea albastrul singe
din venele-mi taiate
cu-o lacrima neagra ce frige
se-nchie cu zgomot o carte