Tag Archive: cafea


Dimineaţă de toamnă,
cu stropi de soare
la o aromă de cafea,
din aburi se ridică,
chipul tău zâmbind
în tăcere mă priveşti
şi-mi şopteşti
cât de mult mă iubeşti
în această toamnă
frumoasă şi aromată
printre frunze colorate
sorb parfumul tău
dintr-o ceaşcă de cafea
în gânduri,vise şi speranţe
în dimineţi de toamnă…

Reclame

Privesc marea,cu o cană aburind de vise,înecate în cafeaua amară…Beau cafeaua presărată cu iluzii,speranţe,pentru a-i da o notă dulce amăruie…Simt parfumul cu aromă de iubire caramelizată.Valurile îmi şoptesc vorbe dulci în timp ce eu mă bucur de cafea…Gânduri liniştite…Adieri de vânt cu nisip…Nisip sărat în cafeaua de dimineaţă pe malul mării.Marea este fericită,pare să zâmbească.Briza mării este prietenoasă şi mă îmbrăţişează în fiecare zi…Simt miros de alge.Îmi iau cafeaua,mă aşez pe nisipul fin şi mă uit spre soare.Îmi doresc mii de stele să-mi culegi în zori…Întregul univers în nuanţe de culori pentru a şterge orce pată a inimii de suferinţă,iar lacrimile mele le-ai transforma în lac de fericire…Dar nu îmi poţi da ceea ce aş dori eu.Iubirea-i dulce caramelizată…Frumoase clipe şi amintiri ai lăsat să se piardă.Frecvenţele tăcerii în inimă puternic rătăcesc..cuvinte de amor şi şoapte aurii…Aş vrea să mă strecor în lacul de iubiri…Beau cafeaua cu iubire dar sunt într-un vis…Un vis de neuitat!O cafea cu iubire caramelizată…

La o cafea…

Să şoptim aburi dulci
printre rânduri la cafea
să ne lăsăm duşi
printre aburi şi şoapte…
Să visăm vise
la o ceaşca de cafea
din abur să scriu vise
în cercuri de cuvinte,
înţelese numai de mine.
O aromă neagră
cu-n parfum uitat
unde dorm visele
mele în zaţul rămas
într-o ceaşcă unde
dimineţi răsar…
cu un sărut drăgăstos,
vise dedicate…
Frânturi şoptite.
în boabe…de cafea.

Bună dimineaţa tuturor!E dimineaţă… Afară plouă…totul e învăluit în ceaţă.Zorii îmi mângâie şi îmi sărută genele.Lumina mă îmbrăţişează cu razele de mătase a dimineţii….deschid ochii mari, ca două boabe de rouă şi privesc în jur. Un miros de cafea amăruie cu gust de dimineaţă se împrăştie prin aer îmi gâdilă nările… În mână ţin o ceaşcă cu cafea neagră aburindă,şi tu simţi cum aroma cafelei pluteşte în aer şi te cuprinde din toate părţile.O zi… în care cafeaua are gustul dimineţii…Să privesc când mă trezesc,cum mă priveşti,să mă îmbeţi cu parfumul tău şi împreună să visăm…
Bună dimineaţa! vă urez sufletelor ce viseză…. visele ce ies din aburii cafelei….Oricât de puternici am fi, uneori simţim nevoia de siguranţă şi ocrotire, de cuvinte calde şi gesturi de afecţiune…Nu numai in visare ci şi în realitate….

Din trăistuţa mea cu gânduri am venit să poposesc şi să vă povestesc…Aş dori dragi prieteni o cafea cu voi să beau şi la o şuetă noi să stăm…Cafea…acest cuvânt…mă trezeşte.Numai când aud de cafea,îmi ascut simţurile..O reţetă pentru o cafea bună…reţeta constă în fericire atunci când cu prietenii o bei,în sentimentul de iubire,în acel „noi”…Această stare,e sublimă.În aburii cafelei,descopăr cele mai frumoase vise.Aş putea să prevăd viitorul în ceaşca plină de idei sfărâmate,în aburii cenuşii al existenţei mele,în frânturile de speranţe ce ard mocnit într-un colţ din viaţă.Parfumul dulce al cafelei cu miros îmbătător simţurile mi le mângâie…Şi mă îndeamnă la visare..Hi să visăm vise,să ne lăsăm pradă visurilor…Şi visez..visez.. Să simt fiecare părticică din mine cum respiră prin tine,să simt fiecare celulă cum se înveseleşte în momentul în care tu te uiţi la mine.E plăcut să văđ cum într-un singur moment,o simplă privire mă poţi arunca în deznădejde sau să mă exalteze într-atât încât să ajung nebună după tine.Cafea bună ce eşti şi mă cucereşti..realizezi că te sorb din priviri încât ochii mi se dilată şi irisul nu mai are contur…se dizolvă în aburii cafelei.Prima cafea de dimineaţă e ca o sărutare,ce cu iubire sufletul îmi încălzeşte şi să trăiesc intensitatea la maxim.Să sorb cunoştinţele altor prieteni…să dezvolt într-un mod plăcut…O linişte în jurul meu…O linişte în care aburii cafelei şi sărutările sunt dulci cu aromă de prietenie.O linişte în care eu sunt fericită că îmi împart gândurile cu prietenii la o cafea…

Aroma acestei cafea este mai specială…aromă de Valentine’s Day.Este un amestec de iubire…cafeluţa servită de noi în fiecare dimineaţă ar putea din când în când să primească un plus de prospeţime şi de veselie…Se pune la fiert apa pentru această minunată cafea cu aromă…în varianta prăjită şi măcinată şi în varianta instant, te va cuceri cu gustul intens, dulce-amărui, conferit de combinaţia optimă dintre boabele:suflet,iubire,dragoste,veselie….Se amestecă toate aceste ingrediente şi se pune la în apa ce a fiert..O aromă deosebită a împrăştiat….ce vezi viaţa în roz cu iubirea ce pluteşte în aerul fermecat…Îţi da un plus de energie pentru cei dragi,s-au un răsfăţ personal.
1 lingurita cafea Valentine’s Day
100 ml suc de iubire
8 linguri frişcă cu îmbrăţişare
2 linguriţe de sărut
coaja rasa de la inimioară
Acest amestec cu aromă dă savoarea cafelei cu .Valentine’s Day

O Dimineaţă de vis… O cafea  îmi redă energia… Mirosul cafelei proaspete mă trezea şi mă introduce într-o nouă zi, iar la prima înghiţitură de cafea, privirea îmi cade pe fereastră şi ce să vezi?! Prima zapada din ianuarie 2011….Ţinând în mâini cana cu cafeaua fierbinte, simţind aroma,unui nou an…Zăpada îmi aduce aminte de anii parfumaţi ai copilariei, de zilele în care chiar dacă aveam nasul roşu şi îngheţat, continuam să fac omul de zăpadă, să merg la săniuş, să mă bucur de zăpadă. Mirosul de nea mă face să retrăiesc clipele în care îl aşteptam,cu sufletul la gură, sărbătorile de iarnă.Azi dimineaţă   m-am bucurat să simt din nou atingerea ei…Fiecare an ce trece e o nouă experienţă şi fiecare an ce vine, o nouă provocare…Fiecare pierdere, va aduce un caştig, fiecare suferinţă, o bucurie, fiecare lacrimă, un zâmbet…Şi dacă e ceva ce mă bucură nespus, acestea sunt zâmbetele celor din jurul meu.Zâmbetele sunt nepreţuite şi totodată cele mai de preţ comori ale fiinţei umane.Crăciunul  şi anul nou mi-a adus, zâmbetele celor dragi, sănătate şi înţelepciune. Puterea de a trece peste încercările vieţii şi harul de a înţelege că greutăţile sunt doar trepte care ne înalţă spre mai bine, mai frumos, spre desăvârşire…Dorinţa mea specială pentru acest AN NOU  ce a venit este ca mireasma cafelei mele să  vă aducă sănătate,fericire,împlinirea tuturor dorinţelor în acest nou an. Vă doresc tuturor o iarnă plină de arome, fulgi de nea pufoşi şi dimineţi cu suflet, încălzite de cafeaua noastra!

Cafeaua amară…

Din durerea mea ţi-am pregătit o ceaşcă de cafea amară.Te rog ia loc şi soarbe dintr-o ceaşcă de cafea amară.E bună cafeaua?E făcută cu lacrimi amare….Să nu mă acuzi de lacrimile mele ce îţi ard buzele,asemeni unui acid.Sunt bune lacrimile mele?Multe am să-ţi zic…dar timpul meu va fi cel care va durea….Ascultă-mi cântecul de dor,un fagure de miere amar ca această cafea ce ţi-o ofer.Nu cunosc răspunsul prin câte timpuri şi pentru ce motive dar trădarea nu cunoaşte reguli,nici timp,nici spaţiu…Trădarea mea e trădată prin tine.
Trecutul meu a devenit prezent iar prezentul va fi curând uitat; mai învaţa-mă odată amintirea, şi iertarea, şi pastrarea. Oare câte iubiri pierdute se răsucesc acum în mormântul iubirilor ucise? şi dacă le-am pierdut şi le-am trădat, le-am aruncat fară să-mi pese că mă vor blestema, asemeni pruncilor izgoniţi înainte de a lua viata. Iar blestemul iubirilor trecute mă apasă şi mă răneşte…Învăţăm să respirăm, la sânul maicii noastre, învăţam să mergem, să citim, să dansăm, să iubim, să dezamagim, să adorăm….învăţămm pe rând, să înşelăm vise,învăţăm, în final, să murim….

Cafeluţa

Afară e frig e vânt,fulguie uşor.E o dimineată mohorâtă.Deschid larg fereastra să inspir aerul îmbălsămat de mare.Mă revigorează mai mult ca orice…Am în faţă o cafea aromată care mă aşteaptă cuminte s-o sorb. Nu am să o dezamăgesc, pentru că îmi învăluie cuvintele şi mi le parfumează…îmi pare rău că nu-i pot savura savoarea, pentru că o cafea e mai buna cu prietenii să o bei….M-am trezit de dimineaţă.Am început să scriu ceva,îmi prieşte liniştea,aceea stare de trezire la viaţă…constat că sunt destui care fac asta.Aromele cafelelor noastre se pare că se întâlnesc în aburii dimineţii…..Să aveţi poftă la cafea şi priviţi prin aburii cafelei…

Este seară şi cafeaua este fierbinte…aburii dansează pe melodiile cu miros de sărbători…afară e frig, iar îndrăgostiţii se îmbrăţişează puternic,simţind frigul de afara adus de vântul rece…e iarnă…mă uit pierdută pe geam, căutând parcă pe cineva, ceasul arată ora 8…cand au trecut timpul aşa repede?…sorb din cafeaua caldă…oare m-ai uitat?…O intrebare stupidă dupa atâta timp…nu mă încearcă nici un alt sentiment decât curiozitatea….câteodată merg pe stradă şi-ţi văd chipul…simt cum pulsul îmi creşte…nu eşti şi mă liniştesc…daca te-aş întâlni acum te-aş întreba de ce?probabil te-ai gândi că de ce s-a terminat dar nu…de ce tocmai eu?…pentru că am spus cu voce tare că nu am nevoie de nimeni alături?sau te-ai gândit tu că mi-e prea bine asa?…că putină amărăciune n-ar strica….mă uit in cafea, poate îmi văd viitorul…daca ne vom reîntâlni cum vom reactiona?…..îmi întorc privirea înapoi spre geam…e o lume acolo pe care n-o cunosc…mă ridic şi plec. ar cam fi timpul să ies din ceaţă , să cunosc tainele ce mi-au fost ascunse… Şi sărbătorile vin cu paşi grăbiţi,cu colinde….Un brad frumos împodobit şi pe Moş Crăciun să-l aşteptăm…Trebuie să fim mai buni,să iubim tot ce ne înconjoară,să iertăm….hmmmm se simte aroma sărbătorilor de iarnă….