Tag Archive: cafea


Pentru mine cafeaua este un amestec de energie și relaxare,o cafea în dimineți reci e bine venită,ce împrăștie o aromă parfumată cu iz de iarnă.O cafea cu parfum de aer rece…Cu cerul alb,cu aromă de decembrie cu adieri de vânt rece…E plăcut să bem cafeaua împreună în fiecare dimineață,să savurăm aromele speciale ce diferă de la o zi la alta…Azi îmi beau cafeaua cu aromă de iarnă,atrasă de savoarea fermecată a iernii…Privind prin aburii cafelei,fulgii argintii ce strălucesc în zare,ce te îmbie la visare…O plăcere mare…. o guriță dintr-o cafea tare, îmi deschide ochii…. spre o altă realitate…. o realitate plină de vise împlinite… pline de dorințe….Vă urez poftă bună la cafeaua magică cu aromă de iarnă…

Reclame

Un strop de cafea

Îmi place să îmi beau cafeaua oriunde…Nimic nu mă ține să beau câte un strop de cafea,în ce loc vreau și cum îmi doresc…Să plutesc din loc în loc,din aburii cafelei câte un strop. Acum beau câte un strop de cafea pentru un dans arabesc…un pic de zvâcnet viu, de viață, din umăr, din piept, din șold, din buric… Un pic de aici, un pic de colo, dansând un dans solo…Un strop de cafea pentru cabana din munți…Mă așez pe o băncută din lemn, mirosind dulce… Să beau cafeaua din ceașca de lut… În dulceața dimineții, dupa nopțile de dragoste, în care uiți de toate…
Un strop de cafea, pentru mare… Pentru marea albastră, însorită și înstelată,ce plutim și zburăm peste ape, peste lumea îndepărtată…Un strop de cafea, în care îmi regăsesc respirația, ascultând și simțind inima…Un strop de cafea, pentru noaptea înstelată de vise, ce plutesc cu ochii în cer și alerg după un răsărit de soare…Și ultimul strop de cafea ce mi-a rămas îl beau,pentru a mă simți pe mine… Acum, gust,trăiesc și mă bucur că sunt, în acest infinit nemăsurat un punct din univers…

O cafea….târzie

Bună dimineaţa! Nu aşteapta o zi întreagă să râşnești,repede la râșnit să ne bem cafeaua și lasă să curgă cuvintele din cafea, iubire,vise.Lumina dimineții îşi joacă rolul şi se retrage, ca o graţioasă balerină. În jurul ceștii de cafea lumea îşi pierde realitatea şi începe să articuleze jocul umbrelor. Lucrurile au sau nu forme, culori, prezenţă. Ca proiecţii de grad secund, mâinile mele, ale tale se amestecă, se suprapun, se despart iar, într-o inutilă încercare de a recupera certitudini.Ceștile pot fi înşelătoare.Dacă le privim dinafară, îţi oferă o imagine,cea reală,dinăuntru o altă imagine cea visătoare. Din faţă, din spate, mereu la fel.Ceștile mint. Şi erau ultimele în care aveam încredere,ne joacă mereu feste. De la un licăr la strălucire nu e decât un pas,cafeaua este gata făcută cu mâini dalbe de femeie o cafea târzie.Ofer cafea din belșug contra unor gânduri și vise, iar în dimineaţa asta târzie, echilibrul cafelei amare ca dulceaţa de cireşe amare, făcută de mine vă așteaptă. Am sentimentul că singurul lucru din lume care îmi poate oferi echilibru este cafeaua. Mă adună din toate locurile în care m-am risipit….hai să vă adunați și voi o dată cu mine.Dacă ne bem cafelele împreună, mai ales într-o dimineaţă târzie și întunecată ca asta, avem toate şansele să pătrundem în lumea gândurilor si viselor.

Am să încep o poveste *Femeia din ceașca de cafea*.A fost o dată ca niciodată,așa încep toate poveștile…Ma-m trezit de dimineață,direct la ibricul de cafea să-l pun pe foc.În timp ce flacăra ardea valuri de iubire mă lua,din rotocoalele roșii ale focului un chip se arăta…Urmărind chipul din dansul flăcării,zâmbeam și priveam dar deodată cafeaua îmi dădu în foc,realitatea m-a trezit.Îmi pun cafeaua în ceașcă și mă așez pe terasă să îmi savurez în liniștea răsăritului cafeaua.Privind aburii ce se înalța fiori reci mă cuprindea,cănd din ceașcă se arata femeia ce dansa.Dus de valul feeriei pluteam și visam…Simțeam de parcă ar fi fost a mea,de parcă o cunoșteam.Când o femeie dansează în fața ta şi o simţi lângă tine, înfiorând dimineaţa,plutești pe aripile imaginației…Îi zaresc buzele descântându-te,pletele curgându-i peste instinctul tău de supravieţuire şi îmblânzindu-l,cavalcade îndrăzneţe,aerul cu parfum de cafea și o femeie în ea.
„Vrea libertate!”, îţi spui, dar pui frâie, pentru că nu-ţi pasă de ce vrea ea, instinctul de supravieţuire treptat revine,o prinzi în lanţuri grele şi eşti hotărât să o menţii în starea de sclavie care s-a numit mereu iubire.Cafeaua cu iluzii are multe farse,îţi luminează şi-ţi întunecă mintea când te aştepţi mai puţin.Când te îmbraci în cuvintele tale, nu trebuie să te aştepţi ca acestea să-ţi dea şi un chip, altul decât acela al închipuirii.Pe acesta îl vor povesti adevărat şoaptele, vorbele şi strigătele iubitei. Întotdeauna încercăm să prelungim gustul nopţii de iubire cu gustul unui fruct care să facă ziua la fel de dulce şi de amară.Mai întâi, încercăm să ne îmbătăm iubitele cu dragostea noastră ameţitoare. Încercăm să poposim în sufletul lor, ca o licoare grea,a cărei tărie le-ar putea obliga să rămână în noi, sau măcar lângă noi.Aș strecura în ceașca de cafea frunze cu nervuri îndrăgostite, globuri şi vărguţe, liliac şi lilieci invizibili, un tangou sau umbrela unui bărbat care aşteaptă.Flori de câmp, stele căzătoare, valuri.O privesc lung,cu mirarea celor ce, fugind din ei înşişi, se întorc în ele însele.
Şi întotdeauna le iubim…Nimic nu e mai trist decât o femeie în ceașca de cafea îmbătată de aroma cafelei cu gust de închipuiri,ajungem să ne înnorăm căci totul e un vis,ce se emană din aburii cafelei…Ca sfârşitul unei poveşti nefericite, în care umbrele noastre rămân fără noi.Sufletul femeii,nu are o formă întâmplătoare.Trupul şi sufetul ei seamănă cu arhitectura unui ţărm, a unui vas de lut, a unei îmbătări… Mă îmbăt și mă scufund în magia închipuirii.O dulce,chip frumos ce mă amețești în dansul aburilor de cafea cu gust de femeie.

Cafeaua….neagră

Când privim în ceașca de cafea încep gânduri și iluzii unei alte lumi,lăsându-ne ușor purtați de vrajă.Aburii cafelei se ridică ușor și mirosul ne îmbată amețitor, dăruindu-ne cu bunăvoinţă încă o zi. Cafeaua magică nu trebuie sorbită, ci mestecată împreună cu gândurile, credinţele,adevărurile noastre.Ne clădim cu adevărat,luciditatea necesară pentru o zi pe care nu suntem siguri că o dorim. O cafea cu foc,aburi, și neagră ca smoala în care vom fierbe, cândva, fericiţi,cu tinereţea noastră cu tot.Aşa ajungem, umbre ale suprarealităţii, să bem o cafea.O cafea dulce și amăruie este o băutură a împăcării.îţi permite să părăseşti visurile unei nopţi care încearcă să se prelungească, dar să păstrezi amintirea îmbrăţişării.Și totuşi, luna se încăpăţânează să rămână pe cer,iar eu voi bea umbra ta.Măcar iubirea din aburii cafelei negre de s-ar vedea,dacă nu măcar amintirile din visul unei nopți târzii…Uneori cafeaua e mai dulce,dacâ o sorbi cu gândul la iubirea ce va venii impreună cu ea.Există zile care încep mai târziu pentru că vor să prelungească visele… Cafeaua, şi ea târzie, este mai densă, mireasma ei te amețește, încremenind deasupra ceştii. Ca o iubire statornică.O cafea neagră ia parfumul,dogoarea și formele iubirii.

Zâmbesc în ceașca de cafea

Zâmbesc în ceașca de cafea aburindă,
mă privesc în ea ca-ntr-o oglindă,
Sa văd că astăzi sunt senină
Și lumea să-mi apartină…

Să sorb din licoarea amăruie a cafelei
în dimineața albă cenușie,
Soarele toamnei să îmi zâmbească iar
Și tu să vii ușor prin gândurile mele.

Și caldă ceașca ușor golită
Pe alei de vis să mă trimită,
Iar aburii cafelei s-a înfierbântat
Sa ne îndemne iar la visat.

Cafeaua

Mai este timp pentr-o cafea cu lapte,
Pentr-un sarut caldut si somnoros,
Prin asternuturi mirosind a noapte
Si-a dimineti pictate migalos.

Mai este loc ca sa fugim de lume,
De amintirea vechilor iubiri,
Sa cumparam dorinte fara nume
Si sa ne soarbem roua din priviri.

Sa asteptam cuminti la colt de strada,
Uitati de ani, de doruri si de vreme,
Amare ploi pe inimi sa ne cada
Si sa murim tarziu, dar prea devreme.

Sa numaram statuile din stele,
Sa nastem rasaritul impreuna,
In anotimpuri goale si prea grele,
In clipe dulci ce n-au vrut sa ramana.

Mai este timp pentru un ceas de viata,
Pentru o soapta calda in ureche,
Pentru un vis ucis de-o dimineata
Ce inca isi mai cauta pereche.

cafea cu suflet

Vântul adie, uşor, frunzele ruginii ale copacilor înalţi, mireasma lunii Octombrie se face simţită, toate acestea îmi oferă linişte în suflet… pace… chiar şi acea fericire greu de găsit. Iubesc toamna pentru aroma timpului trecut pentru dulce-amăruia melancolie care îmi invadează sufletul, pentru că fiecare frunză căzută îmi aminteşte de cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile, deschid geamul larg, cu cană de cafea în mână, savurez aroma şi privesc în depărtare… e încă linişte… şi aştept.

Închid ochii şi respir primele secunde din octombrie. Nu ar fi interesant să retrăim amintirile sufletului atunci când le ducem dorul? E adevărat că şi nostalgia îşi are rolul ei în viaţă, dar… Când simţi că nu poţi întoarce timpul… Că îl vrei înapoi. Nu ai nici o cale de ieşire în labirintul vieţii. Sufletul meu vă oferă o reţetă: Starea de bine.

Se ia una bucată seara fără nici un plan, împănata cu gânduri şi dor nebun. De asemenea, se iau câteva bucăţele de prieteni, se scutură bine de plictiseală după care se pudrează cu chef de povestit.
În ceaţa depărtării din sufletele noastre,

În doruri necuprinse, pierdute-n destrămare

Ai regăsit speranţa iluziilor albastre

Zbătându-se în pieptul lovit de remuşcare

Ca păpădia smulsă de-a vântului aripă,

Ca norii risipiţi în zări adânci, pribege,

Iubirea noastră astăzi din lanţuri se ridică

Căutând cu disperare noi patimi să închege…

Zadarnic amintirea încerca să deştepte

Dorinţe adormite în umbra nerăbdării

Când într-o zi iubitul pe mine o să m-aştepte…

Atunci eu voi fi strajă la poarta nepăsării.

Aroma cafelei


Aroma cafelei proaspat prajite, o cescuta alba intr-o farfurioara si un abur aromat … putin caimac si niste momente calde, dulci, de neuitat.

Acum sa aflam si cate ceva despre comercializarea cafelei:

Pentru cunoscatori, perioada cuprinsa intre mijlocul secolului XIX si ultima decada a secolului XX este cunsocuta ca „Epoca Intunecata” a cafelei. De-a lungul acestei perioade, cafeaua si-a pierdut farmecul muzical specific Orientului Mijlociu, devenind comerciala si banala.
Atunci cand a fost introdusa pentru prima oara in Marea Britanie in secolul 17 cafeaua era o bautura apreciata de toate clasele sociale. In timp ce oamenii bogati savurau aceasta bautura intr-o atmosfera aproape ceremoniala in cluburi, cei saraci priveau cafeaua ca pe un nutrient esential, o bautura calda care inlocuia o masa calda, sau ca pe un inhibitor al senzatiei de foame. A fost doar o chestiune de timp pana ce, odata cu evolutia tehnologiei, companiile mari au inceput sa profite de pe urma nevoii de cafea a oamenilor.

Cafeaua era prajita in casa sau in saloanele de cafea (cafenele). O practica importata din Orientul Mijlociu a fost aceea de a praji boabele verzi intr-o tigaie de fier asezata deasupra unui foc pana ce acestea deveneau maronii. Unele cafenele utilizau o metoda mai sofisticata, ce consta in prajirea boabelor in interiorul unui vas cilindric agatat deasupra focului, vas ce era prevazut cu o manivela ce permitea amestecarea boabelor in interior. Ambele metode permiteau prajirea unor mici cantitati de cafea, cateva kilograme cel mult, de unde se intelege ca acea cafea prajita astfel era intotdeauna proaspata.
Totusi, odata inceputa revolutia industriala si cu mecanizarea majoritatii sectoarelor de productie, tehnologia de prajire a cafelei s-a imbunatatit rapid. Au fost create unitati comerciale de prelucrare a cafelei ce permiteau prajirea unor cantitati mai mari de boabe. Astfel a fost posibil ca un numar redus de oameni sa intampine nevoia de cafea a tuturor maselor.
Cafeaua a fost pentru prima data comercializata la scara mare in Statele Unite. In 1865, John Arbuckle a scos pe piata primele pachete de cafea prajita si macinata. Marca lui, „Ariosa”, s-a vandut pe o arie mai larga decat a oricarui alt producator de cafea. In loc sa se limiteze la o arie mica, din jurul fabricii lui de cafea, Arbuckle a reusit sa faca din cafeaua lui un brand regional. Curand si altii i-au urmat exemplul si, pana prin perioada Primului Razboi Mondial, s-au dezvoltat un numar destul de mare de fabrici prajitoare de cafea, printre care Folgers, Hill Brothers s Maxwell House. Aceste companii le-au oferit clientilor produse de calitate, pachete convenabile pentru prepararea acasa, dar toate acestea cu un pret: prospetimea. Puteau trece mai multe saptamani, sau chiar luni, pana ce produsul finit sa ajunga la clienti.
Una dintre metodele folosite pentru pastrarea prospetimii a fost acoperirea boabelor cu o substanta uleioasa sau gelatinoasa. Dupa prajire, peste boabe se turna un strat din aceste substante, strat ce forma o bariera rezistenta, protectoare in jurul boabelor. Aceste substante au fost patentate de catre Arbuckle in 1868, amestecul continand: un sfert apa, o uncie de muschi irlandez, jumatate de uncie de ihticol, o jumatate de uncie de gelatina, o uncie de zahar alb, si douazeci-si-patru de oua, la suta de livre de cafea.
Arbuckle a experimentat multe astfel de amestecuri de-a lungul anilor, decizandu-se in final asupra unui amestec pe baza de zahar. A devenit un utilizator de zahar atat de prolific incat a intrat el insusi in industria zaharului in loc sa le aduca profituri altora datorita marilor cantitati folosite.
De ce voiau totusi clientii sa cumpere aceasta cafea? Odata ce e macinata, cafeaua isi pierde aroma si trebuie, deci, consumata imediat (in cel mult 48 de ore). Dar aceea era vremea brandului, cand consecventa era mai importanta decat calitatea. Patronii fabricilor de prajire locale produceau adesea o cafea excelenta, dar ar putea la fel de bine sa produca o cafea de calitate slaba, care sa contina ocazional si corpuri straine sau boabe alterate. Clientii doreau sa poate avea incredere in ceea ce cumpara. Ei voiau ca ceasca lor de cafea sa aiba mereu acelasi gust tot timpul.
Primul brand de cafea care s-a impus in Marea Britanie a fost Kenco. In 1923, o cooperativa keniana de cultivatori de cafea a deschis un magazine de cafea (un butic de desfacere a cafelelor) in Sloan Square (Londra), cafenea numita Kenyan Coffee Company, pentru a distribui cafea de calitate superioara in toata Marea Britanie. Magazinul lor s-a dovedit a fi foarte popular si brandul lor (rebotezat Kenco in 1962) s-a raspandit rapid in tot regatul unit.
Avea sa urmeze o perioada grea pentru cafea. Cum producatorii regionali s-au transformat in producatori nationali si apoi internationali, eforturile pentru a obtine profituri s-au intensificat. De obicei cafeaua era produsa din boabe din arborii de cafea „arabica”. Dar in 1850, francezii si portughezii au inceput sa cultive un alt tip de arbore de cafea, cunoscut sub numele de „robusta”, pe coasta de vest a Africii, intre Gabon si Angola. Boabele de robusta erau (si inca sunt) mai ieftine decat cele de arabica deoarece sunt mai usor de cultivat si au o aroma inferioara. Producatorii de cafea care doreau sa reduca la minim costurile de productie au inceput sa amestece boabele de robusta cu cele de arabica in cantitati din ce in ce mai mari. De asemenea, au inceput sa reduca timpul de prajire, pentru a impiedica scaderea greutatii, impiedicand astfel cafeaua sa isi dezvolte aroma complexa.
Totusi, cea mai proasta perioada pentru cafea a inceput odata cu introducerea pe piata a cafelei instant (ness) – o bautura care avea un gust foarte putin asemanator cu cel al cafelei naturale. Desi prima cafea comerciala instant, numita „Red E Coffee”, a fost inventata in 1909 de catre, George Constant Washington, un chimist englez stabilit in Guatemala, in general inventia acestei cafele este pus pe seama grupului Nestlé. In 1930, cei de la Nestlé au fost solicitati de catre Institution do Café (Institutul de cafea brazilian) pentru a-i ajuta pe acestia sa gaseasca solutii pentru surplusul de cafea. Cei de la Institution erau de parere ca un nou produs, solubil in apa, care isi pastra aroma, ar ajuta la stimularea vanzarilor de cafea din intreaga lume. Dupa 7 ani de cercetare si de teste frecvente, omul de stiinta Max Morgenthaler a reusit in final sa ajunga la rezultatele dorite si, pe 1 aprilie 1938, Nescafé a fost lansat, mai intai in Elvetia si mai apoi in Regatul Unit.

Unele persoane considera ca aparitia productiei de masa a televizoarelor a provocat un adevarat cataclism pentru cafeaua instant in Marea Britanie. Pauzele publicitare erau perioade prea mici de timp pentru a putea sa iti prepari o cafea, dar destul de lungi pentru prepararea unei cafele instant. Exista probabil o oarecare doza de adevar in aceasta afirmatie, avand in vedere faptul ca, prin anii ’60, majoritatea producatorilor de ceai au inceput sa fabrice pliculete de ceai, inventate de Thomas Sullivan cu 50 de ani mai devreme (1904). Pliculetele de cafea erau considerate mai convenabile, mai simple si mai usor de utilizat decat frunzele de ceai traditionale, deci acest produs putea concura cu cafeaua instant.
Industria producatoare de cafea a remarcat repede asocierea intre pauzele publicitare si bautul de cafea si au inceput sa investeasca in reclamele televizate. Probabil cea mai celebra serie de reclame la cafea au fost produse de catre Nescafé Gold Blend. Difuzate pentru prima oara in 1987, aceste reclame se concentrau asupra atractiei sexuale in interiorul unui cuplu, fiind interpretate de catre Anthony Head si Sharon Maughan, ajungand sa reprezinte un mini-serial. Reclamele au captat atentia intregii populatii. Seria initiala de reclame publicitare a rulat timp de 10 ani, crescand vanzarile pentru Gold Blend cu 40% in primii cinci ani (au existat mai apoi alte doua seturi de reclame, fara succes). Profilul acestor reclame publicitare era adaptabil intr-o asemenea masura incat au aparut si ca articole de stiri in „News at Ten”.
Avand in vedere ca industria cafelei se concentra mai mult asupra pretului decat asupra calitatii, nu e de mirare ca vanzarile au stagnat. Faptul de a bea cafea devenise de acum mai mult o necesitate de a consuma cofeina decat dorinta de a savura gustul, cafeaua fiind bauta mai degraba intr-o pauza de lucru, si nu pentru ca oamenii sa se bucure de aceasta bautura in timpul unei conversatii sau in timp ce citeau ziarul. Nu e de mirare ca generatiile mai tinere care s-au nascut intre 1970 si 1980 au renuntat la cafeaua neagra si tare pentru bauturile racoritoare dulci, asa cum sunt Coca Cola si Pepsi pentru a acumula necesarul de cofeina

Ai cafea,ai creion,esti scriitor

Ai cafea, ai creion. Ești scriitor

 

„Era o cafenea plăcută, caldă, curată și prietenoasă, așa că am intrat, mi-am pus impermeabilul la uscat în cuier, pălăria uzata pe raft și am comandat o cafea cu lapte. Chelnerul mi-a adus-o, am scos un carnet din buzunarul hainei și un creion și am început să scriu”. (Ernest Hemingway)

Când Hemingway își scoate creionul din buzunar, e deja semn că omul ăsta chiar o să scrie ceva memorabil. Mai ales dacă are și o stacană de cafea alături. Spre deosebire de alcool, cafeaua a avut întotdeauna o relație potrivită cu scriitorii. Cafeaua se asortează cu mașina veche de scris din ebonită și mina creionului. Și asta nu neapărat pentru că toate trei sunt negre.

Se spune că, dacă bei suficient de multă cafea, ai putea conduce lumea. Asta, sigur, în cazul în care nu îți crapă inima între timp. Pentru scriitori și oamenii învățați, cafeaua este sursă de inspirație și partener de încredere în nopțile de insomnie. De la apariția ei în Europa, odată cu trupele otomane, cafeaua a fost constant ridicată în slăvi pentru virtuțile sale de cam toate mințile luminate ale culturii occidentale. Scriitori, poeți și filosofi, cu toții și-au găsit, nu de puține ori, inspirația într-o simplă cană de cafea, băută la momentul potrivit, în cafeneaua potrivită.

Cafeaua prezintă un mare avantaj: spre deosebire de alte licori, ea te adoarme, dacă nu o bei. Gurile rele merg chiar mai departe și susțin că, în realitate, somnul este de fapt un simptom al privării de cofeină. Însuși Jean Jacques Rosusseau recunoștea la un moment dat adicția pentru mirosul de cafea: „Acesta este un parfum care îmi place; când prăjesc boabele de cafea în apropierea casei mele, mă reped să deschid ușa pentru a savura aroma„.

Iar la final, să-i dăm cuvântul lui Balzac: „Între a doua și a treia ceașcă se discută chestiuni financiare, secrete de stat, bârfe obișnuite și se fac glume proaste. Cafeaua face legături sociale, trezește mințile, agită spiritele, alungă somnul. De la cănile enorme la ceștile delicate, este băutura democratică„. A spus-o nimeni altul decât Honore de Balzac. Omul ăsta chiar are dreptate, nu-l poți contrazice nici măcar acum, după mai bine de 150 de ani.