Tag Archive: ganduri


Tăcere în amurg

în aplauzele cerului
cu-n buchet
de emoţii
gânduri mute
vise surde
culori împletesc
în vântul crud
cu miros de crini
dansând un vals
strig în tăcerea
unui amurg
un trup pictat
între stele
ce ating clapele
unui pian

iluzii,vise colorate
se topesc în apus.

Reclame

Gânduri pierdute

Gânduri,vise mi se zbat
în văzduhul pierdut,
şi mă transform într-un fulg
să plutesc printre stele
să respir flori albastre
cu iz de sentimente
şi mă îmbăt cu mireasma
iubirii…
amintiri cu săruturi dulci
atingeri ale buzelor
ce provoacă fiori
mă pierd în fantezie nebună
printre picături de parfum
căzute din cer
transformate-n pulbere de mister.

Sculptez în natură

Sculptez în natură
flori albe
de măceş
lângă izvor
pete sub
clar de lună
prelinse-n
zâmbete desenate
în alb
colorate.

Sculptez
în scoarţa de arţat
mozaic
de sentimente
aripi de evantai
amintiri
ciorchini de vise
mănunchi de gânduri
labirint sculptat.

O voce lină
Duios îmi plânge
ecou
pe aripi de iubire
foşnind
lacrimi de curcubeu
sculptate
pe un amurg
ca oricare altul.

Gânduri

Aştern gânduri cristaline
Pe o bucată de hârtie,
Printre vise şi speranţe
Sunt un trecător prin viaţă.

Ca un susur de izvor
Într-un dulce ameţitor,
Pe acorduri line,
De armonie şi culori…

Litere diamantine
Pe file se preling,
Într-un dans feeric
Desprins din vise efemere….

Gânduri din clepsidră

Ploaie de soare,
cu raze aruncate
adunate-n timp
ploaie de vară,
cu râuri de vise,
zboară printre nori
gânduri colorate
peste oameni şi flori.
adunate în clepsidră
înecate în nisipul
timpului trecut.
privesc în trecut
să apară o dungă
de lumină,
ochii îmi pierd retina,
în torente de mulţime.
L L

 O noapte rece…Gânduri pierdute…Gânduri rătăcite…Gânduri răzleţe…În noaptea asta gândurile mele vreau să-mi tacă… În noaptea asta vreau să fiu doar eu şi tăcerea….Vreau să mă ascund după cele mai negre cuvinte şi să nu apar decât atunci când albul îmi va şopti că pot ieşi din non-culoarea tăcerii. Foşnetul tăcerii m-a amortit….  Îmi aud doar ecoul cuvintelor din minte..Vreau să cânt o simfonie de cuvinte, de cuvinte mute. Cuvintele mele în seara asta se vor tacute…Noaptea mă învăluie într-un întuneric dur, luna nu-mi apare, iar gândurile-mi sunt în ceaţă. Nu mai simt trăirile nici visele…Sunt amortită iar aripile melancoliei mă strâng tare..Am să mă afund în mine să văd ce resturi mai găsesc…

Gânduri în ploaie…

Mereu mă trezesc cu gândul că în fiecare dimineaţă va fi o zi minunată…Dar îmi rămâne decât să cred ţi să sper ….Afară plouă…Ploaie…ploaia….picăturile de ploaie cad haotic peste tot…În această zi de Duminică..melancolia mă copleşeşte…şi iar mă gândesc la imaginile ce îmi fug prin faţa ochilor…
O singură picătură pe buzele reci,
De imagini de vise, mereu să visezi…
Ploia pe buze lin se prelinge
Şi de tine mi-e dor,te chem,te strig,
Cu ale tale buze să mă săruţi..
Şi gândul meu iar zboară printre aripi de dor…acum în toiul primăverii! Savurez aerul rece de primăvară îmbibată cu mireasma pământului umed. Să ascult cum plouă afară…Am obosit de tot ce mă înconjoară!Iar imaginea ploii îmi apare în faţa ochilor…
O primăvară cu lacrimi de ploaie
Îmi bate la fereastră încet,
Auzi cum plouă?
Ascultă dansul ploii în geam,
Fără un motiv anume
Să rătăcim prin melodia ploii.
Priveşte cum mai plouă!

Zâmbesc…Sufletul meu zâmbeşte…cât de mult aş fi vrut să întorc timpul înapoi, să întorc acele clipe … clipe preţioase ascunse în timp… clipe care le ţin în adâncul sufletului… Iar acum nu a mai rămas nimic decât un zâmbet şi amintiri… doar simple amintiri…Privesc  prin geam cum ziua s-a scurs, soarele încet s-a dus…Să visez o realitate imaginară şi să mă cufund în ea.Să plutesc pe fermecătoarele cărări ale vieţii, să mă simt absentă. Plutesc într-un şuvoi himeric de gânduri.Îmi inundă gândurile amintirile…Mă copleşesc încet şi încerc să le prind în palmă….Poate le aştern pe hârtie….Cu gândul în visare peste geam…Un sfarşit de martie totul pluteşte în jurul meu…Muzica serii e ca o apă curgătoare are dulcea putere de a schimba tristeţea în melancolie… Amintirile nu-mi dă pace şi te simt în vânt cum chipul mi-l mângâi şi mă alinţi precum razele de soare.

Închid ochii…Aud un glas … o şoaptă… simţeam cum mâinile tale îmi atingea faţa… Îmi îndrept privirea în zare… Erai tu… îmi zâmbeai… Cu zâmbetul tău cald şi plin de duioşie îmi înseninezi chipul… simţeam degetele tale cum îmi atingeau sprancenele… ochii… buzele… gâtul… O adiere abia simţită de parfum fin, răspândit în părul meu, m-ai învăluit ca o vrajă…Timpul parcă a încremenit pe loc.Erai aici cu mine…Dar deschid ochii şi îmi dau seama că sunt doar vise frumoase.
Am adunat în suflet mii de cuvinte frumoase… întind mana spre tine… Suntem doi oameni cu suflete calde ce s-au întâlnit sub palmele ocrotitoare ale sorţii… aşa ne-a fost scris în cartea vietii… să se întâlnească inimă cu inimă. Este un dar că putem iubi… că putem simţi. Să-mi  aştern gândurile să se odihnească pe file şi scriu…scriu…Stiloul a obosit de atâtea litere,odihneşte lângă ultima filă scrisă….

Sunt un suflet trecător printre miile de stele !O umbră a gândurilor mele…pierdută-n univers….Un suflet trecător prin noapte cu gândurile toate..curgând ca o ploaie de stele peste mine….Călătoresc pe calea lactee ce raza de lună,ce luminează bezna din inimă….Să străbat lumea cu pasul mărunt…Sunt singură în acest univers al gândurilor …Eu şi gândurile mele …Mă gândesc la poveştile nescrise,la amintirile şoaptelor întunericului multe au zburat,ori s-au prefăcut în scrum…dar visul meu rămâne aievea.Nimeni nu îmi va putea să îmi alunge zâmbetul…Visul îl adunam cu mâinile crispate cu ochii plini de lacrimi să-l ridic sus a-mi făuri un vis adevărat.Visul meu a prins culoarea primăverii în amalgamul de trăiri.Zăresc privirea caldă a sufletului dintre toate privirile reci…separ îmbrăţişarea caldă dintre toate atingerile de gheaţă…Vreau să fiu Eu…în acest sfârşit de iarnă…Eu să zâmbesc unicului meu vis,iar visul meu eşti Tu…Oare sunt în gândurile tale?Îmi doresc gândurile tale să îmi aparţină măcar pentru o secundă….Îţi citeam gândurile…mă regăseam în ele….Îmi las gândurile să plutească în derivă…iar sufletul să alunece în braţele tale…Să simt braţele tale strânse în jurul meu…Să îţi simt parfumul primăverii ce-l emani…Gândurile mele continuă să plutească printre stele,fără ţintă să mai desluşesc câte ceva….O umbră pierdută într-o lume a gândurilor tăcute….Îmi simt ochii cenuşii, umbriţi de lacrimi uscate. Mi se pare că am înghesuit prea multe vise şi speranţe într-un loc prea neîncăpător pentru ele … visale-am amestecat cu realitatea şi-am obţinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic.Călatoria în lumea micului meu univers mă tulbură în adâncul sufletului meu… sub apăsarea şi magia acestui vis. Am trăit în aşteptarea acestei călătorii multă vreme … să mă pierd cu privirile în zări doar de mine percepute, căutam cu privirea în universul visării …eşaveam senzaţia că te ating, dar dispăreai în secunda urmatoare … şi apăreai din nou, treceai pe lâng mine fără să mă priveşti.Până în clipa în care am pornit la drum … Nu era o călătorie obişnuită … era o călătorie a sufletului meu singuratic în căutarea altui suflet … a sufletului tău … Eşti în inima şi-n visele mele … eşti peste tot, dar nu pot să te ating … şi lacrimile îmi inundau ochii … nu ştiu dacă era durerea de a nu te avea sau bucuria de a te avea … Dar simt că eşti cu mine….în mica mea călătorie a universului printre miile de stele….

Gânduri…gânduri,mă uit pe geam,e linişte.O noapte neagră şi tristă.Când plouă,când ninge nici cerul nu ştie ce îşi doreşte.Privesc pe geam, în faţa mea pâlpâie o lumină… O floare rătăcită suspină Nu are lumina,sub atata cer de mare si gri.Gândeam a greşit adresa,a nimerit în ianuarie şi nu mai ştie drumul înapoi spre casă. Între atâta frig când ploua,când ninge.O floare mică,rozalie,cu petale mici trifoi de verde palid,stă ascunsă.Stă ascunsă şi aşteaptă.Azi e ofilita.Dar cuminte aşteaptă primăvara să revină la viaţă.A început deodată ploaia… Mintea mea aleargă liberă printre gânduri.E o noapte fără stele,o noapte în care bate ploaia în ferestre şi udă până la piele gândurile nedormite…Noapte de ianuarie,rece, ameţită de vânt şi predispusă la destăinuiri în faţa unui vin fiert.Cafeaua aşterne zaţ peste ziua de ieri intrată în amintire,iar picăturile ploii fac în ciudă anotimpului,ca şi cum ar vrea să transmită că dacă totul este pe dos atunci de ce ne-am mai mira că plouă mocăneşte în plină lună de iarnă?!Pluteşte în aer mirosul planurilor făcute şi arse degrabă în cuptorul minţii,acolo unde aruncăm de fiecare dată gânduri renegate făcute sul,iar vinul fiert în care plutesc felii mari de măr alunecă în interiorul fiinţei, încălzind sufletul şi îmbătându-l prin fiecare picătură sorbită, plimbată pe limbă, savurată şi înghiţită cu un oftat de satisfacţie bahică…Noapte cu ploaie în ianuarie.Picături prelinse pe geam desenează constant o hartă a ploii, iar dacă ai curiozitatea să urmăreşti cu degetul traseele efemere poţi atinge o nouă dimensiune –un univers al diluviilor veşnice.