Tag Archive: pietre


Pietrele…


“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea,căci nu distingeam prea bine ce erau,am vazut doi șerpi încolaciti.Poate faceau dragoste sau poate se luptau.Deodată,am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula și chiar peste șerpii încolăciți.Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh.Asadar,vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta.Eu i-am vazut inlantuiti ,nu ma pricep sa spun ce anume a fost.Dar ,poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire.Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator ,alteori nu e nici un invins.Si ,oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta.Pentru el totul se sfarsise.Nu va mai face nici dragoste ,nici nu se va mai lupta cu nimeni.Moartea pune punct si iubirilor si luptelor.Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat.Mai are timp,poate,sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur ,care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi. El ramanea ,cum s-ar zice , pe peronul lui.Mai putea sa ia totul de la inceput.Alte iubiri sau alte lupte”(Autoportret intr-o oglinda sparta-Octavian Paler)

Acest citat este scris pentru cei care care cred ca singuratatea este un mod de viata,pentru cei care au uitat bucuria de a te simti iubit…pentru cei care lupta pentru o lume mai buna!Fiecare dintre noi este un sarpe fara capatai care isi cauta un scop in viata!Haideti sa facem din iubire un scop.Haideti sa lasam la o parte vesnica comedie in care suntem prinsi…sa spargem mastile care ne inchisteaza zambetul…!Haideti sa traim!Dar…oare mai stim cum?

Reclame

Frumusetea pietrelor

In fata capodoperei arhitecturale si picturale a basilicei San Marco din Venetia  invaluita in plina bataie a soarelui , realizezi  ca in fata ti se desfasoara in toata plenitudinea ei un tablou impresionant si nu o cladire zidita din piatra .Un stalp nu seamana cu celalalt , iar imbinarea de forme si culori este de asa natura incat nu poti sa nu admiri maiestria omului care a ales si a cioplit pietrele , si  in acelasi timp iti dai seama  si de bogatul izvor de inspiratie pe care natura o procura omului.
Nu numai ca piatra se lasa cioplita spre a concretiza cea mai indrazneata idee a omului , dar ciclul vietii ei aduce elementele cele mai variate pentru a da si expresia monumentului , potrivita gandului omenesc. Mozaicurile vestite din ce a mai ramas din Pompeiul de altadata iti arata ca piatra tine si locul culorilor . Atmosfera de tristete si reculegere in cripta unde este inmormantat Napoleon in Palatul Invalizilor , nu putea sa fie mai bine intarita decat de piatra neagra in care e sapat mausoleul , dupa cum reflexul aproape de corp viu al statuetei Venus din Milo se datoreaza numai naturii pietrei in care e sculptata.
Cum este intr-un muzeu ori in adunatura de pietre dintr-un monument arhitectonic , asa e si in natura. Fiecare peisaj arata tiparul pietrelor care intra in alcatuirea formelor naturale.   Variatia extraordinara de culori intr-o piatra se datoreaza vietii ei. Culorile nu sunt decat rezultatul nesfarsitelor feluri de combinatii din interiorul Pamantului , datorita fortelor chimice care au loc .
Iti poti da seama de acest joc fantastic al laboratorului din miezul Pamantului , dupa desenele de pe o masa de marmura ,  desene pe care le intalneam deseori in copilarie cand  intram in cofetarii . Pe fondul roz al pietrei , sunt tesute fel de fel de nuante , in desene care par incalcituri de linii , dar in care , in realitate , gasesti o oarecare logica.O linie spirala de culoare mai inchisa , tivita cu o alta dunga alba , nu este decat sectiunea unei scoici impietrite , pe care apa , in patrunderea ei acolo , unde noua ni se pare de nepatruns , a lasat o patura subtire de calcita cristalizata. Linii drepte , albe sunt iarasi trase de umplutura minerala a crapaturilor cat firul de par , ce taiau intregul masiv pietros din care s-a scos tabla mesei.
O placa de porfir lustruita sau pietrele de granit roase de trecatori , asezate la marginea trotuarelor , ne pot arata jocul puterilor care au contribuit la alcatuirea lor.
Intre Domul din Pisa , monument numai in dantele de piatra , si intre masivele cladiri asiriene nu sunt deosebiri datorate numai conceptiei artistice ale celui care le-a ridicat ci si subordonarii implinirii gandului lui dupa materialul care-l avea la indemana. Michelangelo , unul din cei mai de seama reprezentanti ai Renasterii italiene , sculptor , pictor , arhitect si poet , vesnicul nemultumit cu ceea ce crea , isi cauta singur , in munti , marmura si pietrele potrivite pentru a-si desavarsi operele semete.
Sper ca  am reusit cat de cat  sa va fac sa realizati imensa putere de fascinare a naturii  care in mare parte se datoreaza frumusetii pietrelor , care sunt componente principale  in intinsele panze desfasurate ochiului nostru.

Pietre si nisip

Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca.

Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

Celalalt l-a intrebat:

-Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

Acesta i-a raspuns:

-Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip… Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?

Trandafir

Sunt foc si tu ma stingi cu roua,
Trandafir în glob de ape.
Si lacrimi de încep sa-ti scape,
În suflet a-nceput sa-mi ploua…

Ale mele gânduri salta,
Din oceanul de pacate,
Catre-o insula de soapte
Unde tu îmi esti iubit?…

Tu îmi esti potop de vise,
Rânduri eu zidesc din ele,
Sau un trandafir de stele
Între taine nepatrunse…

Ape curg pe pietre sacre,
În hatisuri de rubine.
Te iubesc numai pe tine…
Lacrimi curg, idei albastre…