Tag Archive: povestiri


prieteni buni

Se cunoaşte povestea orbului şi a ologului .Unul nu vede , celălalt nu poate merge . Unul pe altul însă se poate ajuta. Orbul duce în cârcă pe olog , care îi arată drumul. E un trai împreună , folositor amândurora.

Ei , în natură sunt multe exemple la fel.Plantele se ajută una pe alta; ciupercile se împrietenesc cu algele şi dau acele scoarţe numite licheni , fel de fel colorate , care se prind pe stânci , pe coaja arborilor.
Animalele iau în ajutor plante.Sunt animale din neamul mărgeanului /coralului , care nu pot trăi fără  nişte alge cuprinse în ţesutul trupului lor.
Ei , dar cel mai frumos exemplu , cunoscut , este convieţuirea unui rac de mare – Pagurus – cu alte felurite animale. Se apără unul pe altul ; se ajută reciproc ; trăiesc într-o înţelegere prietenească.Când nu se întâlnesc , se caută . Un soi de Pagurus e cunoscut şi sub numele de racul – Diogene. Are un obicei foaarte curios. La trup aduce cu racul din râurile noastre. Are însă o problemă .Partea de dindărăt a trupului , pântecele inelat , căruia unii oameni îi spun pe nedrept gât de rac , în loc să fie îmbrăcat cu pavăza vârtoasă ce-i apără pieptul , capul şi labele , a rămas moale , cum e trupul racului nostru când năpârleşte. 
În asemenea ocazie , racul din iazurile noastre , cât de îndrăzneţ e altfel , stă tot timpul ascuns. Îşi teme pielea de colţii hrăpăreţei ştiuci. Ei , aşa e şi cu racul-Diogene. Având pântecele moale , mereu ar fi cu frica-n sân. Dacă ar sta ascuns pe sub pietre , ar fi în pericol să moară de foame , căci doar nu-i va veni hrana de-a gata- n gură. Să umble pe fundul mării cu pântecele neapărat , nu i-ar tihni viaţa.

 

Nevoia aduce gândurile cele bune , spune o vorbă înţeleaptă . Primprejurul lui stau răspândite o mulţime de scoici goale , rămase după moartea şi putrezirea melcilor de diferite mărimi. Ce şi-a zis în mintea lui? ,, Scoica e de piatră ; e mai tare chiar decât îmbrăcămintea mea. Dacă m-aş folosi de ea spre a-mi apăra pântecele?” Zis şi făcut.

 

E o adevărată plăcere să priveşti , în acvariile mari , cum îşi târâie racul căsuţa improvizată după dânsul.Când a mai crecut şi îi este neîncăpătoare , o schimbă cu alta mai mare.Până ce găseşte una mai potrivită , o târâie pe cealaltă după dânsul , apucând-o cu cleştele de la picioare , pentru ca la cel dintâi pericol să o folosească.

 

Dar nu e numai atât.Partea frumoasă e că scoica moartă ce serveşte racului drept casă , ca şi lui Diogene polobocul , este mai întotdeauna împodobită cu unul din acele animale din neamul mărgeanului  , care se numeşte dediţel -de-mare , deoarece e ca o floare frumoasă.
Când n-o are , o caută. Când îşi schimbă casa , o mută şi pe ea , desprinzând-o de pe scoica veche şi lipind-o pe cea nouă. Această operaţie nu o face împotriva voinţei dediţelului. Pe când altfel ca să-l dezlipeşti , trebuie să sfărâmi scoica , aşa de ţeapăn ce e lipit , când îl invită racul , numai o atinge , dându-i de înţeles că trebuie să se mute , şi se desprinde lesne. Pesemne  că este o înţelegere în limbajul lor.
Dar de ce le place să trăiască în tovărăşie ?? Ei , lămurirea este foarte simplă. Dediţelul , altfel animal care stă locului , e plimbat prin toate părţile , putându-şi mai lesne găsi hrana. Uneori se mulţumeşte şi cu fărâmiturile ce cad de la ospăţul prietenului său mai lacom.
Ce serviciu aduce racul ??   Păi … o întâmplare , povestită de un naturalist , lămureşte şi simpatia racului pentru dediţel.
În locul unde Pagurus se plimbă fără grijă s-a dat drumul unei caracatiţe , duşmanul lui cel mai temut. Fioroasa dihanie , cum l-a zărit , şi-a întins braţele lungi cu ventuze şi i-a paraliat cleştele puternic , armele lui de apărare. I-ar fi sunat ora morţii , dacă nu s-ar fi bizuit pe prietenul său de pe casă. Acesta are în trupul lui mii şi mii de săgeţi înveninate , cu care-şi amorţeşte prada , ori se apără de duşmani , ca urzica de limba vitelor. Când caracatiţa se bucura de îmbucătura gustoasă ce i-a căzut în gheare , simte o straşnică urzicătură în braţele cu care apucase pe rac. Înspăimântată se îndepărtează o ţâră şi până ce se dezmeticeşte din spaimă , racul dispare. 
Şi cam aşa e povestea racului-Diogene , care se plimbă nestingherit pe fundul mărilor , cu căsuţa împrumutată în spinare şi cu prietenul nedespărţit de lângă dânsul.
Reclame

Un pahar cu lapte

Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents si-i era foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie superba. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa.

Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte.

El il bau incet si dupa aceea intreba:

-Cat va datorez?
-Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. – mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi..
– Si el raspunse: va multumesc din suflet…!

Cand Howard Kelly pleca de la casa aceea, nu numai se simti mai usurat, dar si increderea in D-zeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei.

Dupa cativa ani, femeia se imbolnavi grav.

Medicii din satul ei erau ingrijorati. Dupa putin timp au trimis-o in oras. Il cautara pe Dr. Howard Kelly pentru o consultatie. Cand el auzi numele satului din care provenea pacienta, simti in ochi o lumina speciala si o senzatie placuta.

Imediat Dr. Kelly urca din holul spitalului in camera ei. Imbracat in halatul lui, doctorul intra sa o vada. Capriciile destinului, era ea, o recunoscu imediat. Se intorase in sala vizite determinat sa faca tot posibilul sa-i salveze viata. Din ziua aceea urmari cazul femeii cu cea mai mare atentie, ea fu operata pe cord deschis si se recupera foarte incet…

Dupa o lunga lupta, ea invinse boala…! Era in sfarsit sanatoasa..!

Dat fiind ca pacienta era in afara oricarui pericol, Dr. Kelly ceru biroului administrativ sa-i trimita factura cu totalul cheltuielilor, ca s-o aprobe. O recontrola si o semna. Mai mult, scrise ceva pe marginea facturii si o trimise in camera pacientei.

Factura a ajuns in camera pacientei, dar ei ii era teama sa o deschida, pentru ca stia ca ar fi lucrat pentru tot restul zilelor sale ca sa plateasca costul unei interventii atat de complicate…

In sfarsit o deschise si ceva ii atrase imediat atentia: pe marginile facturii citi aceste cuvinte…

“Platita integral acum multi ani, cu un pahar de lapte”
(Semnat) Dr. Howard Kelly

Cu toate ca sunt atat de multe lucruri pentru care sa ne facem griji,
Exista cu mult mai multe lucruri pentru care sa fim recunoscatori.
Desi bunatatea vietii poate fi uneori umbrita,
Ea nu poate fi subapreciata.
Pentru fiecare act necugetat, destructiv
Sunt mii de acte mici, tacute de dragoste, bunatate si compasiune.
Pentru fiecare persoana care vrea sa faca rau
Sunt multi, multi altii care isi dedica vietile pentru a ajuta si a vindeca.
Este o bunatate in viata care nu poate fi negata.
Uita-te cu atentie la cele mai magnifice peisaje si la cele mai mici detalii,
Pentru ca bunatatea intotdeauna va straluci.
Bunatatea vietii nu are limite.
Creste mai abundent cu fiecare noua incercare.
Cu cat experimentezi si apreciezi mai mult bunatatea vietii,
Cu atat este mai mult de trait.
Chiar si cand vantul rece bate
Si lumea pare acoperita de o umbra cetoasa,
Bunatatea vietii exista.
Deschide-ti ochii, deschide-ti inima,
si vei vedea ca bunatatea este peste tot.
Desi bunatatea vietii pare uneori ca sufera esecuri,
Ea intotdeauna indura.
Pentru ca, in momentele intunecate, devine foarte clar ca viata este o comoara fara de pret.
Si asa bunatatea vietii devine si mai puternica datorita tocmai acelor lucruri care i s-au opus.
Cu timpul, cand frica iti va disparea pentru totdeauna
Vei afla ca bunatatea vietii a fost mereu la un moment distanta.
La urmatorul colt
In fiecare moment
Bunatatea vietii e gata sa te surprinda si sa te incante.
Lasa bunatatea vietii sa iti atinga spiritul si sa iti calmeze gandurile.
Si apoi imparte norocul tau cu altii.
Findca bunatatea vietii creste tot mai minunata de fiecare data cand este daruita.
Cu toate ca problemele in mod constant striga dupa atentie
Si conflictele apar sa urle si mai tare,
Bunatatea vietii devine mai puternica in liniste si pace, cu mai mult rost si semnificatie decat inainte.

O tanara a mers la mama ei si i-a povestit despre viata sa si despre lucrurile grele pe care le are de infruntat. Nu mai putea, vroia sa se dea batuta. Se saturase sa se tot lupte si sa se chinuie. Se parea ca ori de cate ori reusea sa rezolve o problema, alta noua isi facea aparitia. Mama ei o duse in bucatarie. A umplut 3 vase cu apa si le-a pus pe fiecare la foc. In scurt timp apa din ele a inceput sa fiarba. In primul vas a pus morcovi, in al doilea oua, iar in ultimul vas cafea macinata. Le-a lasat sa fiarba fara sa scoata nicio vorba. Dupa 20 minute a oprit focurile. A pescuit morcovii si i-a pus intr-un bol. A scos afara ouale si le-a pus intr-un bol. Apoi a scos cu un polonic si cafeaua si a pus-o in al treilea bol. Intorcandu-se spre fata ei a intrebat-o: „Spune-mi ce vezi?” „Morcovi, oua si cafea”, a raspuns ea. Mama ei a adus-o mai aproape si a rugat-o sa ia morcovii in mana si sa-i spuna ce simte. Fata a facut ce i se ceruse, si a remarcat ca acestia sunt moi. Apoi mama ei a rugat-o sa ia un ou si sa-l curete de coaja. Facand aceasta, fata a observat ca oul este acum tare. In final, mama a rugat-o sa sorbeasca din cafea. Fata zambind a savurat o inghititura din cafeaua cu o aroma imbietoare. Curioasa, a intrebat-o pe mama ei: „Ce inseamna toate acestea, mama?” Mama ei i-a explicat ca toate cele 3 lucruri au avut parte de aceeasi adversitate, apa fiarta. Fiecare dintre ele a reactionat insa diferit. Morcovii au fost la inceput tari, puternici si neinduplecati. Dar apa fiarta i-a inmuiat si au devenit slabi. Oul a fost fragil. Coaja lui subtire i-a protejat lichidul interior, dar dupa ce a fiert continutul sau s-a intarit. Boabele de cafea macinate au fost unice. Dupa ce au fost fierte, ele au schimbat apa. „Care dintre ele esti tu?” si-a intrebat fiica. „Cand adversitatea bate la usa ta, tu cum raspunzi? Esti un morcov, un ou sau un bob de cafea?” Gandeste-te si tu: Care sunt eu? Sunt morcovul care pare puternic, dar durerea si adversitatea ma fac sa imi pierd puterile, sa devin fragil. Sunt oul care porneste la drum cu o inima maleabila, care se schimba cu caldura? Am un spirit fluid care dupa o moarte, o despartire, probleme financiare sau alte greutati se aspreste? Exteriorul meu e mereu acelasi, dar in interior zace o inima impietrita? Sau sunt precum boabele de cafea? Atunci cand apele devin fierbinti reusesc sa schimb situatiile din jurul meu si sa dau tot ce am mai bun din mine? In timpurile in care intunericul si esecurile primeaza, te poti ridica la un alt nivel? Cum faci fata adversitatii? Esti un morcov, un ou sau o boaba de cafea? Poate ca ai parte de destula bucurie care sa te faca dulce, de suficiente incercari care sa te faca puternic, de suficienta tristete care sa te faca uman si de suficienta speranta ca sa te faca fericit. Cei mai fericiti oameni nu au neaparat cel mai bun sau cel mai mult din toate; dar ei stiu sa beneficieze din plin de tot ceea ce le apare in cale. Cel mai luminos viitor va avea intotdeauna la baza un trecut uitat, nu poti inainta in viata pana cand nu lasi la o parte esecurile si suferintele din trecut. Atunci cand te-ai nascut, tu plangeai si toti cei din jurul tau radeau. Traieste-ti viata astfel incat la finalul ei tu sa fii cel care rade si toti cei din jurul tau sa planga.