Tag Archive: religie


Cartea lui Enoch

Daca am avea puterea si autoritatea in cazul in care un cuvant scris ne-ar fi potrivnic sau neconvenabil prin aceea ca ar naste curiozitatea lasand locul interpretarilor, l-am interzice. Declararea de catre conducerea clerului a unui text “ciudat” ca fiind apocrif, nu este decat o atitudine specific umana. Ce importanta are faptul ca apostolul Pavel si chiar Iisus dau dovada ca textul lui Enoh le este foarte cunoscut si citeaza din el? Ei, capiii bisericii crestine, stiu sigur ca scrierile lui Enoh nu au fost inspirate de divinitate si… nici nu sunt ale sale. Trist este faptul ca foarte multi prelati nu cunosc textul in discutie. Poate macar acum.

Conform scrierilor care compun canonul, doi oameni nu si-au sfarsit viata pe Pamant: Enoh si Ilie. Cat de multe stim despre ultimul si cat de putine despre primul! Aceasta in masura in care avem de-a face cu tatal celui mai longeviv om – Matusalem – si strabunicul enigmaticului Noe, cel ai carui urmasi suntem toti. Sa fie Cartea lui Enoh un text apocrif deoarece se poate pune la indoiala autenticitatea autorului? Daca ne-am lua fie si numai dupa Sf. Apostol Iuda, motivul trebuie exclus dar nu va faceti probleme, nu este singura data cand clerul nesocoteste cerintele sfintilor sau chiar ale Fiului lui Dumnezeu. Ramane doar ipoteza nerecunoasterii sale ca text canonic pentru a ascunde ceva. Cei fascinati de fenomenul OZN ar avea mari surprize citind textul, pe care l-ar interpreta drept cea mai veche atestare documentara a unei intalniri de gradul alIII lea.
A vorbit Enoh cu Dumnezeu? Biblia spune ca nu poti ramane viu , vazandu-l pe Dumnezeu iar Enoh: “Eu am putut vorbi si discuta cu Sfantul si Atotputernicul, Domnul acestei lumi.”

Perspectiva epistemiologica deschisa este, insa, mult prea riscanta pentru ca oamenii ar vrea o explicatie. Mai simplu este ca textul sa fie considerat apocrif si ingropat. S-a nesocotit pana si avertismentul lui Iisus conform caruia: “Nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit si nimic tainuit care nu va fi talmacit oamenilor.” Textul Cartii lui Enoh era foarte bine cunoscut pe la inceputul sec. al III lea iH. Cunoscut si apreciat. Au trecut secole fara ca pretuirea evreilor pentru vorbele lui Enoh sa se altereze. Autorii Cartii lui Daniel, terminata catre anul 164iH cunosteau Cartea lui Enoh. Ei vorbeau despre “Fiul Omului” expresie pe care Enoh a lansat-o si a folosit-o frecvent, Iisus preluand-o. De asemenea avem imaginea lui Dumnezeu “Cel vechi de zile” cu “imbracamintea lui alba ca zapada” stand “pe un tron in flacari”. La Enoh apare Dumnezeu Cel Batran de zile imbracat intr-un vesmant mai stralucitor decat Soarele si mai alb ca zapada stand pe un tron din care “ieseau torente de flacari”. Apostolii lui Iisus cunosteau si ei Cartea lui Enoh si ii pretuiau autorul. In Epistola catre evrei Pavel spune: “Prin credinta a fost mutat Enoh de pe Pamant ca sa nu vada moartea. Si n-a mai fost gasit pentru ca Dumnezeu il mutase. Caci inainte de mutarea lui primise si marturia ca este placut lui Dumnezeu.”

Lui Iuda, fratele lui Iacob, ii este extrem de familiar textul in discutie, motiv pentru care intr-o epistola soborniceasca citeaza: “Dumnezeu a pastrat pentru judecata zilei celei mari, pusi in lanturi vesnice, in intuneric, pe ingerii care nu si-au pastrat vrednicia si si-au parasit locuinta. Pentru ei a prorocit Enoh, al saptelea patriarh de la Adam cand a zis: “Iata ca a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai sai ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa incredinteze pe toti cei nelegiuiti de toate faptele nelegiuite si de toate cuvintele de ocara pe care le-au rostit impotriva Lui acesti pacatosi nelegiuiti.” Apocalipsa Sf. Ioan face parte din canon. Citind-o cu atentie, te poti lesne intreba daca nu cumva autorul a fost impresionat de Cartea lui Enoh. Cei apropiati tronului lui Dumnezeu cantau – dupa cum spune Enoh – “Sfant, sfant, sfant este Domnul Spiritelor.” Cei apropiati tronului Mielului cantau si ei – asa cum spune Ioan – “Sfant, sfant, sfant este Domnul Dumnezeu”. Asemenea lui Enoh ( sau ca sa nu fie mai prejos), Ioan a fost “rapit”, chiar daca numai in “Duhul” si a avut posibilitatea de a vedea viitorul inscris in “Carte”. Cea mai mare diferenta intre cei doi consta in faptul ca Ioan constientizeaza ca vorbelor sale li se poate contesta “realitatea” si ii ameninta pe cei care nu vor crede si i-ar modifica scrierea, in timp ce Enoh isi incheie scrierea binecuvantandu-i pe cei care-l iubesc pe Dumnezeu.

Apocalipsa ramane in mintea crestinilor ca fiind sfarsitul inevitabil al lumii. multi, foarte multi clerici au cautat sa inspaimante lumea cu “numarul fiarei”. Aici e intelepciunea. Cine are pricepere sa socoteasca numarul fiarei, caci este un numar de om. Si numarul ei este 666?. Eu, ca unul fara pricepere, n-am facut decat sa citesc Imparatii: “Greutatea aurului care venea lui Solomon pe fiecare an era de 666 talanti aur” si l-am asociat vorbelor lui Ioan: “Nimeni nu poate cumpara sau vinde fara sa aiba semnul acesta, adica numele fiarei sau numarul ei”. Sa mai spunem ca unitatile monetare au un echivalent in aur? Era normal ca un om ca Sf. Ioan, sa condamne influenta pe care banul o are asupra omului uitand, insa, ca lui Iov bogatia i-a fost data de Dumnezeu iar biserica ruleaza banii tot in numele sau.

Spre deosebire de ceilalti muritori care au avut contact – intr-un fel sau altul – cu divinitatea si carora doar li s-au “dezvaluit toate lucrurile”, lui Enoh i s-a dat si “minte sa inteleaga ceea ce a vazut”. El spune ca cele vazute “nu vor avea loc in aceasta generatie ci intr-una viitoare, pentru binele celor alesi.” Cea mai periculoasa idee pe care ne-o incumba Cartea lui Enoh este aceea ca da girul sau teoriei panspermiei dirijate. Existenta “uriasilor” este specificata si de Geneza: “Uriasii erau pe pamant in vremurile acelea si chiar si dupa ce s-au impreunat fii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor si le-au nascut ele copii; acestia erau vitejii care au fost, in vechime, oameni cu nume”.

Cartea lui Enoh ne va explica problema existentei uriasilor. S-ar putea ca declararea, de catre cler, ca apocrif a textului lui Enoh sa se datoreze tocmai copiilor nascuti din impreunarea fiilor lui Dumnezeu cu fiicele oamenilor. Daca uriasii pot fi considerati un experiment genetic ratat, ce s-a intamplat cu oamenii cu nume, cu vitejii care au fost in vechime? Oare cum se face ca au fost retinute niste simple nume ale urmasilor lui Adam, chiar daca ele nu spun nimic dar nu s-au retinut numele vitejilor din vechime, a oamenilor cu nume? Dupa ce citim Cartea lui Enoh devine clar si pertinent faptul ca noi nu suntem urmasii lui Adam, ci ai lui Noe. Sirul urmasilor “puri” ai lui Adam se incheie cu Lameh. Veti vedea de ce sustin asta. Pentru ca tot vorbim de Adam: crearea Universului, a Pamantului in cadrul sau, a tuturor vietuitoarelor, a fost faptuita prin Logos (“Dumnezeu a zis: Sa fie…) omul fiind singurul “facut” din material organic luat de pe Pamant. Numai sufletul ne-a ramas ca parte a unei lumi care ne este, inca, inaccesibila dar care – fara discutie – exista si nu depinde decat de noi sa o gasim. Raiul a fost pierdut prin inocenta si – probabil – tot ea ni-l va restitui.

Haideti sa meditam asupra afirmatiilor din cele doua scrieri ( Geneza si Cartea lui Enoh): “Ingerii veghetori” s-au impreunat cu fiicele oamenilor si au creat uriasii( sa fie neanderthalienii?). “Fii lui Dumnezeu” s-au imperecheat cu fiicele oamenilor si au creat acei oameni cu nume. Compatibilitate ADN a existat intre parteneri in ambele cazuri. In primul, insa, au rezultat niste mutanti. Nu numai din punctul nostru de vedere ci si al lui Dumnezeu. De discutat ar fi numai asupra motivelor convergentei atitudinii exprimate.

Dumneavoastra puteti oferi mult mai multe variante decat as putea-o face. De ce nu prea mai are sens sa sustinem ca suntem urmasii lui Adam? In urma Potopului nu au supravietuit decat Noe si familia sa. Dar iata cum este descrisa de catre Lameh nasterea fiului sau Noe: “Acesta nu e om, acesta este inger din cer, fara indoiala, el nu este din neamul nostru, el nu pare sa fie din mine, mai curand dintr-un inger”. Enoh ii explica lui Matusalem, bunicul lui Noe despre ce este vorba: “Domnul este pe cale sa faca o noua lucrare pe Pamant. Cand toate fiintele umane vor fi nimicite, el (Noe) singur va fi salvat si urmasii lui vor face copii pe pamantul uriasilor care nu s-au nascut din spirit ci din carne”.
Noe sa se fii nascut din spirit? “Cosmos Indicoplensis” pastreaza o traditie veche conform careia Noe ar fi locuit initial in Atlantida. Faptul ca Enoh numeste planeta noastra “pamantul uriasilor” apare destul de ciudat. In Geneza avem dovada ca solicitarea lui Dumnezeu ca uriasii sa fie complet distrusi nu a fost respectata, ramanand sarcina timpului de a o indeplini.

Dezgustat, Dumnezeu isi da seama ca: Duhul Meu nu va stapani pururea in om de aceea zilele lui vor fi de 120 ani. Ingerii veghetori solicitasera pentru copiii lor viata vesnica sau – macar – cea de 500 ani. Conform relatarilor lui W.Raymond Drake, in California si Arizona s-au descoperit scheletele unor giganti de 3,5m inaltime. Faptul ca au existat mai multe tipuri umane distruse conform vointei unui anumit Dumnezeu este stestat si de Genesis Rabbra, o midrash, un comentariu la Cartea Genezei, compilat in sec al V lea in PAlestina: La inceput Dumnezeu a creat numeroase lumi, distrugandu-le una dupa alta, atunci cand nu-i dadeau satisfactie. Toate erau locuite de oameni si El a dat laoparte o mie de generatii despre care nu se mai stie nimic.

Atitudinea “ingerilor veghetori” sau a propriilor fii se pare ca l-a determinat pe Dumnezeu sa faca el insusi un experiment genetic al carui rezultat este Noe, stramosul nostru. Iata ce aflam din textele sfinte: “Dumnezeu l-a trimis pe Arsayalalyur la Noe: Vorbeste-i in numele meu, dar ascunde-te de ochii lui, pentru a-l invata ce trebuie sa faca si in ce chip rasa lui va avea fiinta pe tot pamantul”. Intr-un fel, relatarile lui Enoh sunt sustinute de Stantele lui Dzyan care afirma ca Sanat Kumara – Logosul din Venus – a coborat pe Pamant cu oamenii sai intr-o nava spatiala enorma pentru a-l indruma pe omul primitiv pe calea civilizatiei. “Atunci, cu un urlet atotputernic al coborarii rapide de la inaltimi nemasurabile inconjurata de mase de foc arzand ce umpleau cerul cu limbi de flacari miscatoare, nava Stapanilor Flacarii ( in alt loc sunt numiti “Stapanii Lunii”) sclipi in tariile cerului. S-a oprit deasupra Insulei Albe care se intinde In Marea Gobi (Shamballa)”. Unii metafizicieni moderni nu ezita sa afirme ca primii preoti-regi ai Atlantidei au fost locuitori ai planetei Venus. Avansand pe aceasta linie n-ar fi rau sa amintim ca la primii crestini gasim ideea conform careia Iisus a fost un Mare Suflet venit de pe Venus. Hai sa vedem ce spune Cartea lui Enoh despre stapanii de la un moment ai Pamantului.

Doua sute de “ingeri veghetori” sub comanda lui Samyaza, pusi doar sa observe evolutia rasei umane existente au vrut sa-si aleaga femei din rasa oamenilor, “sa avem copii cu ele”. Dumnezeu si cei care-l inconjurau nu au luat niciun fel de masuri pana in momentul in care s-a produs un grav dezechilibru biologic. Mihail, Gabriel, Suryal si Uriel cer pedepsirea lui Samyaza si a celor pe care ii comanda, in primul rand pentru ca Azazyel le-a aratat oamenilor “tot ce se petrece in Ceruri”, Samyaza “i-a invatat vrajitorii”, Barkayal i-a invatat arta de a urmari stelele, Akibeel i-a invatat semnele, Tamyel astronomia si abia in ultimul rand pentru ca ingerii veghetori au pacatuit cu femeile si s-au dezonorat. Dumnezeu dispune ca fiii ingerilor sa fie omorati. Nu acelasi lucru se va intampla cu oamenii: “Fiii oamenilor nu vor pierii cu totii, din pricina tainelor pe care veghetorii lor li le-au aratat si pe care ei le-au aratat urmasilor lor”.

De ce a hotarat Dumnezeu omorarea uriasilor? Pentru ca “sunt rezultatul targului dintre spirit si carne”. “Spiritele uriasilor vor fi ca norii care aduc peste Pamant nenorociri de toate soiurile. Ele nu vor bea si nu vor manca, invizibile pentru toate privirile, ele se vor amesteca intre barbati si femei. Se vor numi spirite rele si vor locui pe Pamant”. In calatoria sa Enoh afla lucruri ciudate, unele chiar de la Dumnezeu: “Apropie-te mai mult si vino sa auzi cuvintele mele sacre”. Unele informatii pe care Enoh ni le da au fost confirmate de timp. El afla ca Luna nu lumineaza ci primeste de la el (Soare) o parte firava de lumina sau Luna reflecta lumina pe care o primeste de la Soare. E greu de inteles de unde detine Enoh atatea cunostinte astronomice printre care si faptul ca Luna nu arata spre Pamant decat o singura fata: “Dupa ce au fost implinite cararile Lunii atat partea sa ascunsa cat si partea sa vizibila”… Ne sunt descrise si materiale a caror existenta timpul a confirmat-o: “ochii mei au vazut lanturi dintr-un fier lipsit de greutate”.

Poate ca nu este pe placul clerului nici afirmatia apartinand ingerului Rafael: “Acesta este Pomul Intelepciunii (in Geneze: Pomul Cunoasterii Binelui si Raului) din care au mancat strabunii tai; aceste fructe le-au deschis ochii”. Deasemenea este jenant pentru teologi sa aflam ca “Fiul Omului a fost chemat in fata Celui Batran de zile inainte de facerea Soarelui si a astrelor”. Pentru prima data este enuntata ideea ca “ingerii razvratiti s-au facut unelte si servitorii lui Satan; ei au fost ademenitorii celor care au locuit pe Pamant”. Deci nu Satan este cel care amageste oamenii, ci ingerii care l-au inselat pe Dumnezeu. E greu de inteles de ce mania Lui nu se indreapta atat spre Samyaza, seful razvratitilor ( sa nu uitam ca acesta era ingrozit de faptul ca “eu voi suporta singur, pedeapsa pentru crima voastra”) cat spre Azazyel care – asa cum este acuzat de Mihail, Gabriel, Suryal si Uriel – a aratat oamenilor tot ceea ce sepetrece in Ceruri. Surprinde si motivatia data de Enoh Potopului: “Domnul a hotarat prin judecata sa ca toti locuitorii Pamantului sa piara, pentru ca ei cunosteau toate tainele ingerilor, pentru ca ei aveau in mainile lor puterea raufacatoare a demonilor, puterea magiei.Ei au dezvaluit taine pe care nu trebuiau sa le cunoasca; iata pentru ce vor fi judecati”.

De ce a fost salvat totusi Noe? “Domnul Spiritelor stie ca tu condamni dezvaluirea acestor taine”. Noe cunoaste continutul Cartii lui Enoh: “Stramosul meu mi-a dat de stire asupra tuturor tainelor cuprinse in cartea sa si mi-a deslusit pildele care i-au fost aratate in mijlocul cuvintelor cartii”. Aflam ca – la un moment dat – insusi arhanghelul Mihail a raspuns lui Rafael: Spiritul meu se ridica si se tulbura contra asprimii judecatii secrete (???) impotriva ingerilor; cine va putea sa suporte oare o judecata atat de aspra care nu va fi niciodata schimbata, care trebuie sa-i piarda pentru totdeauna?

Sentinta a fost pronuntata contra lor de catre cei care i-au facut sa iasa in felul acesta(?) Stand inaintea Domnului Spiritelor, Mihail a spus: Ce inima n-ar fi deloc tulburata, ce spirit nu ar avea mila? Revolta lui se opreste insa aici: “Eu nu-i apar in fata Domnului caci l-au jignit.” Motivatia este doar pertinenta: “Niciun inger nevinovat, niciun om nu va simti asprimea pedepsei.” Enoh cunoaste inutilitatea Potopului (a actului divin) ce va veni: “Din nefericire, dupa Potop nedreptatea va fi inca si mai mare decat inainte.” Exista si speranta: “Am citit scrisurile din cer ca neamurile vor urma unul dupa altul pana cand se va ridica o rasa sfanta”. Unul dintre ingerii care l-au calauzit in calatoriile sale celeste accepta sa-l coboare pe Enoh inapoi, pe Pamant,dar ii conditioneaza revenirea: “Timp de un an intreg noi te vom lasa cu copiii tai pentru ca sa-ti gasesti puterile dintai si ca tu sa-ti inveti familia, sa scrii toate lucrurile pe care le-ai vazut si sa le deslusesti copiilor tai. Dar in mijlocul anului viitor, te vom ridica dintre ai tai si inima ta se va intoarce la puterea sa dintai.” Enoh a fost rapit de pe Pamant si nimeni nu a stiut unde a fost si nici ce a devenit. Parca are mai multa logica aceasta Carte a lui Enoh decat textele canonice. Lameh da copilului sau numele Noe (Mangaiere) pentru ca: “Acesta ne va mangaia pentru osteneala mainilor noastre care vin din acest pamant pe care l-a blestemat Domnul”.

Este sau nu Noe urmas al lui Seth (Inlocuitorul), fiul lui Adam? De ce in Geneza ne sunt indicati urmasii lui Adam incepand doar cu Seth cand si Cain a avut urmasi? din ce motiv abia in timpul in care lui Seth i se naste un fiu, Enos, au inceput oamenii “sa cheme numele Domnului”? Adica la 235 ani dupa ce Dumnezeu il crease pe Adam. In ce au crezut primii oameni? Cartea lui Enoh nu se incheie cu un blestem, ca Apocalipsa lui Ioan, ci cu o binecuvantare: “Fie ca binecuvantarea si mila Domnului sa coboare peste cei care-l iubesc! Asa sa fie!” Majoritatea cartilor sfinte contin indemnuri la cunoastere. Cartea lui Enoh nu face altceva decat sa ne prezinte altfel inceputurile. Credem? Nu credem? Asa sa fie!

Autor: Nicolae Dan Dinescu

Reclame

phoenix-forma-esentaIn filozofie si in religie – totul a inceput si s-a terminat cu Antichitatea, tot ceea ce a urmat sunt palide copii sau derivatii ale acelor idei. Dintotdeauna a existat o Esenta si o Forma, esenta e ceea care se pastreaza mereu si nu poate fi schimbata, Forma e schimbatoare de la era la era, de la interes la interes.

Esentele sunt fie putine, fie sunt putine cele pe care le putem percepe. La ora actuala, atat in religie, cat si in filozofie, exista o minoritate de Esente, multitudinea fiind data de Forme. Societatea umana e prea mult Forma si prea putin Esenta.

Cutitul, un obiect banal si cotidian, unii oameni il folosesc sa taie painea, altii sa isi curete mizeria de pe talpi, altii sa ameninte sau sa ucida.

Insa in ce consta problema? In Forma sau in Esenta? Nu exista ideologie complet gresita, asa cum nu exista ideologie complet corecta. Nu exista zei, doar buni, nu exista zei, doar rai. Nu exista oameni care gresesc si oameni care nu gresesc.

Multa lume face confuzie intre Forma si Esenta, multa lume face confuzie intre dorinta si speranta, intre ei si altii.

 

Individualitate si libertate de gandire si alegere – probabil ca asta ar fi modalitatea optima de corectare a problemei. Dar nu poti spune ca ai libertate de alegere, cata vreme nu stii in ce constau alegerile pe care alegi le faci sau trebuie sa le faci.

De abia in clipa in care constientizezi alegerea facuta sau evitata, de abia in clipa in care iti asumi responsabilitatea si consecintele actiunii sau non-actiunii tale – de abia atunci esti liber!

Zeii sunt limitati, demodati si involuati! Cata vreme zeii aleg sau au ales cu mii de ani in urma, principiile conform carora iti vei trai viata, nu esti si nici nu o sa fii vreodata liber.

Zeii cunoscuti de Om in teorie, sunt limitati la insasi Esenta lor, la Bine si la Rau, dar in profida acestui fapt, Forma lor e mereu alta.

Lumea actuala ne bombardeaza cu Idei si Adevaruri, sau mai bine zis cu Formele lor. Omul si-a construit un adevarat Disneyland din aceste Forme, iar Esentele care i-au servit drept model, sunt dincolo de gardurile acestui parc de distractii. Aceasta problema e indicata si de Platon in alegoria sa “Pestera”.

Crestinismul si celelalte religii globale, dar si opusii lor religiosi si filozofici sunt simple simple zdrente ce ne acopera ochii, urechile si gura. Zdrente care ne impiedica pe noi sa vedem Adevarul si pe altii sa ni-l arate, zdrente care ne impiedica sa simtim raceala lantului datorita caruia inca ne invartim in jurul cotetului in care ne-am nascut, crezand ca suntem liberi.

Vorbeam mai devreme de un cutit, cu acel cutit, ca Forma si ca Esenta, ne putem elibera de franghii si de carpe, dar un cutit nu poate taia lanturi. E usor sa scapi de carpe,unele chiar putrezesc pe masura ce trece timpul, dar de lucrul care e cel mai evident si cel mai prezent in viata ta, lucrul care a fost atasat fiintei tale inca de la nastere, adica lantul, nu e asa usor sa scapi, nu e usor nici macar sa fii constient de el.

 

nepal-copilForma cutitului nu poate taia lanturi, dar Esenta sa? Daca cunoastem Esenta, putem schimba Forma?! Daca invatam sa adaptam Forma Esentei ori de cate ori e nevoie, asa cum fac cei care ne tin in lanturi? Daca aflam cum sa ii dam Forma de pila acum, iar ma incolo de sabie si de de scut ?

Daca invatam sa folosim Esenta in favoarea noastra, asemenea celor care o folosesc impotriva noastra, din interes sau din ignoranta, ori de cate ori situatia o cere?

Asta e problema care trebuie rezolvata, problema celor care citesc aceste randuri si raman sau pleaca, problema celor care intra si observa din anonimat fara sa se expuna.

Existenta Formei si inexistenta Esentei, cu totii avem o forma, o imagine, dar lipsurile sunt de continut, de esenta. Suntem straini fata de noi insine, asteptam o schimbare, o viata noua, o schimbare radicala a prezentului. Ratacim prin acest ocean de Forme, si le insusim pe rand sau toate odata, dar ceea ce vrem cu adevarat e o Esenta, esenta noastra.

Ne dorim o identitate numai a noastra si nu putem gasi atat de usor. Forma poate fi doar copiata, Esenta poate fi transformata in ceva nou, individual, original si revolutionar, daca nu la nivelul grupului, cel putin la nivelul individului.

Daca nu o sa invatam sa trecem de Formele din jurul nostru, daca nu o sa reusim sa vedem si Esentele, o sa devenim si noi la randul nostru o forma oarecare, o forma a altei Forme. autor:Menssana

Religiile lumii-Budismul-Buddha

Unele persoane doresc sa-si schimbe religia .Aceste persoane care vor sa-si schimbe religia trebuie sa mediteze profund si timp indelungat , pentru ca daca stai si te gandesti un pic , parca nu prea este firesc sa-si reteze radacinile. Daca gestul este facut prea rapid , el tradeaza amaraciune si deceptie fata de vechea religie. Si atunci , persoana capata o atitudine critica fata de religia sa originara.

Cu o traditie de peste 2 milenii , cu forme diverse potrivit tarilor in care s-a dezvoltat si deseori greu accesibil pentru occidentali , budismul nu poate fi separat de mediul in care a aparut : India secolelor 6 si 5 inainte de Christos. India trecea pe atunci intr-o perioada de intense cautari spirituale si intelectuale. Se dobandisera deja mai multe notiuni fundamentale ale gandirii indiene cum ar fi : natura ciclica a timpului , inlantuirea fiintelor in ciclul permanent al nasterilor si mortilor , samsara ( samsara = ratacire).
In opinia unor brahmani , soarta fericita sau nefericita a omului este legata de oficierea amanuntita a riturilor. Numeroase scoli presupuneau in acea vreme , coexistenta unei parti materiale trecatoare si a unui principiu personal si etern in om , pe care il considerau elementul transmigrant. Eliberarea era conceputa ca o unire a principiului personal cu divinul , cu care este identic.
In acest mediu abundent , a carui diversitate explica o anumita eterogenitate a budismului dar si bogatia sa , se vor desfasura predicile lui Buddha. La originea acestei traditii se afla un om. Istoria acestui om exceptional , contestata in timp , este astazi recunoscuta.Unii naratori care au transformat biografia lui Buddha intr-o adevarata legenda de aur ,  sustin ca Buddha a avut 547 de existente anterioare ( animale , faptura umana  si de alte feluri ).Nascut print , intr-un mic regat nepalez , Terai , in sanul unei familii bogate , copilul , care se pare ca manifestase calitati iesite din comun , primeste numele personal Siddharta . Tineretea lui a fost cea obisnuita pentru un tanar nobil din epoca sa : viata indestulata , studii , casatorie…
In jurul varstei de 30 de ani , cand  urma sa devina tata , descopera prin intermediul a 4 intalniri  , mai intai  suferintele care-i apasa pe oameni : batranetea , boala , moartea ,apoi o cale spre speranta unei eliberari , prin imaginea senina a unui calugar care traieste in sihastrie. Scarbit deja de existenta sa de placeri desarte , el alege sihastria si , dupa mai multi ani de  cautari , opteaza pentru ,, Calea de mijloc” , care il va face sa inteleaga lucrurile asa cum sunt : iluzorii , trecatoare si sa descopere o metoda ce poate elibera definitiv fiinta de patimi , de iluzii aducatoare de suferinta. Aceasta este Desteptarea si din acest moment merita pe deplin titulatura de Buddha – Cel Desteptat – , din radacina sanscrita BUDH , a se destepta.
La aceasta titulatura se adauga in mod frecvent aceea de Shakyamuni , ascet din clanul Shakya , pe care a primit-o in mod firesc , dupa ce s-a hotarat sa paraseasca societatea umana. Rezistand ispitei de a accede imediat la o eliberare personala egoista , Buddha se hotaraste sa raspandeasca invatatura sa : timp de 40 de ani , va calatori prin valea Gangelui , explicandu-si doctrina , apeland din cand in cand la amintirile dintr-una din vietile sale anterioare , adunand in jurului lui calugari si adepti laici , acceptand chiar , spre sfarsitul vietii , la insistentele discipolului sau Ananda , intrarea in comunitate a calugaritelor.
Ajuns la o varsta avansata si considerandu-si misiunea implinita , el dispare pentru totdeauna , inaltandu-se in Parinirvana. Imediat dupa moarte , moastele sale vor fi vehement disputate , apoi impartite intre mai multe regate , fiind incluse in inima primelor stupa. In acest monument , caracteristic pentru arhitectura budista , edificiu comemorativ si relicvar , budistii din intreaga lume se recunosc , in ciuda multiplelor transformari la care va fi supus de-a lungul timpului. 
Pe parcursul predicilor sale din Sarnath , adresata celor ce vor deveni primii sai calugari , Buddha enunta pentru prima data , in mod clar , ,, Cele 4 adevaruri sfinte” care stau la baza invataturii sale. Exprimate fie in sanskrita fie in pali , cele 2 limbi principale ale literaturii budiste indiene , densitatea si bogatia fiecarui cuvant este foarte greu de redat prin traducere.

Adevarul

Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie. Noi nu vedem lumea asa cum este, o vedem asa cum ne obliga mintea noastra sa o percepem.
Si acest lucru il putem constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare.Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta superioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor… Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi. Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea noastra. Pana cand nu vom fi in stare sa lasam intreaga minte deoparte si sa privim lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu vom fi niciodata capabili sa vedem adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nicio deosebire. In general se crede ca intelectualii sunt oameni inteligenti. Nu este adevarat. Intelectualii se bazeaza pe cuvinte moarte. Inteligenta nu poate face acest lucru. Inteligenta arunca cuvantul, care este cadavrul, si pastreaza vibratia lui vie. Calea unei fiinte inteligente este calea inimii, deoarece inima nu este interesata de cuvinte; o intereseaza numai seva continuta in ele.