Tag Archive: soare


Te aştept…

Marea cu lacrimi de răsărit
în splendoarea soarelui
se prelinge peste trupul meu
sculptat în lumina aurie,
pe fruntea mea senină,
pe buzele tale de nectar
cu sărutările soarelui.
Privesc valurile mării
Aduncând omagii
frumuseţii mării,
mă închin iubirii
izvorâtă din inima mea.
în aşteptarea ta…
Reclame
Străbat în adâncul sufletului meu…caut… focul….E întuneric…e frig în suflet fără căldură.Pornesc prin frigul sufletului meu în căutarea focului să ardă din nou speranţa la viaţă.Acel foc e soarele din trupul meu…E noapte şi frig caut focul soarelui să mă readucă la viaţă.Cărările sufletului sunt ca un labirint mă cânt şi mă plâng după focul soarelui meu.Îmi e dor de aceea lumină şi mă cutremură gândul să nu se stingă flacăra primită o dată mai demult…Încet o apuc uşor prin cărările labirintului….Mă simt desculţă şi dezbrăcată.În visul meu nebunesc voi gasi focul,mă va încălzi  şi mă va hrăni…mă va face caldă…Cu mâinile deşir ceaţa groasă din faţa mea.E o ceaţă lăptoasă şi cenuşie.În această ceaţă tremură multe gânduri şi mă trag în toate părţile.Ceaţa este un desiş de întrebări şi frecuşuri ale minţii mele…Mă clatină,noduri groase,ca nişte funii,temeri din poveştile cenuşii mai demult….Caut cerul dar nu îl văd de ceaţa deasă…şi nu-mi văd stelele mele care până nu demult îmi cântau.Nu zăresc luna….dar mi-e dor de focul soarelui meu.În noaptea asta se face naşterea unei noi zile  şi a unui nou timp….este o margine…O muchie de unde trebuie să sar odată, că nu mai vreau nodurile astea din drum…Asta e marginea şi mă duc să o dau focului când îl voi găsi.Merg… nu văd nici o cărare, nici un drum. Unde e focul soarelui meu?Îmi aduc aminte de lemnul meu…Un lemn mângâietor. Îl gĂsesc în suflet şi îl aprind. Fumul lui dulce şi tare, pătrunzând până în inimă şi mai departe, curge ca un sânge în mine. Mă umple şi iese prin răsuflare. Se varsă şi pe drum, ca o apa albastră. Şi mă ajută să văd. Începe o carare. Se taie  ca o potecă mergând în sus, pe aer. Urc pe potecă şi îmi cânt. Îmi cânt încet mi-e mai uşor aşa. Oboseala mă poate adormi şi frigul mă poate amorţi. Într-un fel sunt ca fetiţa cu chibriturile, doar că am aprins numai un lemn… pe care l-am stins apoi, să-i sorb fumul sacru. Şi sunt în mers, în drum, în căutare. Nu am ramas între cărările labirintului. Mă duc să-mi găsesc focul, să-mi hrănesc şi să-mi cresc flacăra. Ca să nu-mi fie niciodată frig…Poteca duce acum printr-o pădure a sufletului din imensul labirint. Aici pomi înfloriţi şi păsări, acolo trunchiuri răsucite. Sunt şi bucăţi de zid şi pietre sparte, semne ale unor străbateri şi lupte mai vechi… Sunt toate bucaţi din viaţa mea, înşirate pe drum, să le mai vad o dată.Sunt în noaptea vederilor şi alegerilor… nu e singura  şi nici ultima.Sorb încă puţin din fumul lemnului cel drag. Aprind, sting şi respir… Păşesc încet, cu inima în tâmple, în palme şi pe buze. Mi se fac ochii degete, să pipăi dincolo de pietrele sufletului… Mă lasă să văd doar când intru în cerc.În flăcările roşu-albastre-aurii joacă lumina cea dorită, cea plânsă cu atâta dor, căldura sufletului a vieţii mele… Sângele-mi goneşte, strigând de bucurie.Îmi vine să alerg, să îngenunchez…. alerg, ajung la margini, apoi îngenunchez, cu mâinile înfipte între flăcări. Mi-e de jar dragostea, pot să ard şi să mă fac scrum, focul cel viu. Mă asez  în căldura visului şi-n miezul de iubire plină şi densă, arzătoare… împlinirea visului nebunesc, prin care îmi reiau puterea de a răsuci şi arde ceţurile şi nodurile. Dar focul soarelui meu este păzit.Păzitorul focului. Omul din multe vise… O fi el? Ştiu privirea asta…L-am mai văzut,prin vis, între feliile din “visul nopţii”, încreţitura dinspre tâmple, jocul ochilor plini de zâmbet… de săgeata câte unei desluşiri. E lângă foc. Şi văd privirea, care ţine bolta luminoasă deasupra focului şi mă învăluie cu cald şi drag.Mă aplec şi sorb din foc cu palmele,aşezându-mi căldura în pântece, în inima şi între ochi.Mă umplu de căldură şi putere, de vârtejul visului. Mă ridic, uşor ameţită… Privesc. Păzitorul îsi arată chipul dintr-o parte.Un  profil de vultur, ochi de om cu flacăra… Mă apropii încet, primind în fiecare pas bătaia caldă a inimii pământului, şi mă aşez. Simt locul cald sub mine, respir aerul cald, sorb luminile curgând din flăcări…Simt…focul sufletului meu acum îmi e bine.Din dreapta îmi vine o adiere nouă, încă neştiută până acum. Nu ştiam cum e mirosul unui om al flăcării…asemeni fumului din lemnul meu cel drag. Mici luminiţe, scântei de departe. Liniştea bună şi lumina aurie cern tot ce aş putea vedea.Mă întorc în mine, mă cuibăresc mai bine lângă foc şi lângă. Mă gust în starea mea cea noua şi mă răsfăţ, ca sub o plapuma de bine. În timp ce miŞc pe dinĂuntru, simt caldura…..Focul soarelui meu…O să-mi aşez focul viu în sânge. Să simt mirosul lui, să aud lemnul, să ascult poveştile din foc.Să întâmpin Soarele. Bucuria zilei, vărsătorul luminii, izvorul focului ceresc.Mulţumesc umbrei că m-a învăţat cum să mă ridic, să ies din frig şi să îmi caut focul. Să îl găsesc şi să mi-l port apoi încă o zi, încă un răsărit…

De pe tinutul de unde Soarele isi incepe calatoria pe bolta cereasca, vizitand meleagurile tarii noastre, vin cele mai noi descoperiri referitoare la venerarea discului solar: cinci sanctuare dedicate acestui cult.

In luna martie a.c., urmarind firul descoperirilor reprezentate de fortificatiile ridicate de romani pe malul vechi al Dunarii cu scopul protejarii anticului drum danubian, atentia mi-a fost atrasa de localitatea Seimeni. Situata la mai putin de 10 km de Cetatea Axiopolis, fondata de catre regele de origine greaca a Traciei, Lisimach, localitatea Seimeni este mentionata pentru prima data in jurul anului 1600. O parte dintre soldatii domnitorului Constantin Serban s-au rasculat impotriva lui si au trecut Dunarea. Acesti soldati se numeau seimeni, si se pare ca au intemeiat localitatea cu acelasi nume. Insa, dovezile arheologice sustin ca alti locuitori au fost fermecati de frumusetea malului dunarean, cu multe secole in urma, in sudul localitatii a fost descoperita o asezare din perioada Latene.

Descoperirile efectuate la inceputul anului prezinta un fapt surprinzator: soldatii fugari au intemeiat noua localitate exact peste un superb sanctuar tracic sau geto-dacic. De fapt, o buna parte din sanctuar a fost distrus prin construirea caselor si de catre factorii de mediu (lacul), intreaga zona fiind supusa eroziunii.

Cel mai cunoscut sanctuar de la noi din tara inchinat cultului solar este cel de la Sarmisegetuza, in cadrul caruia “Soarele de andezit” are un diametru de 7,1 m. Comparativ cu acesta, sanctuarul de la Seimeni se prezinta cu 58 de discuri, posibil din lespezi de piatra, fiecare disc avand diametrul de 20 m. Intr-un singur disc ar incapea o intreaga gospodarie: casa, curte si anexe. Discurile sunt separate intre ele de ziduri cu grosimea de 4,3 m, insa, exista si discuri grupate cate doua. Pe unul din discuri, avand o pozitie centrala (intreg ansamblul are forma ovala), se observa o forma spiralata, o posibila rampa catre zeul suprem.

La mai putin de 25 km de Seimeni se afla localitatea cu nume parca predestinat sa insoteasca primul sanctuar descoperit la altarul Zeului Soare: Mireasa. Cununa ii este impodobita cu patru cochete discuri cu diametrul de … 28 m, amplasate pe malul unui parau.

Alaiul nu se lasa asteptat: nu trebuie decat sa ne indreptam privirile spre sudul Dobrogei. Acolo unde apele marii patrund insistent pana la poalele dealurilor, racorindu-le, se afla doua localitati apropiate, Virtop si Albesti. Un mic rau se strecoara vioi printre pliurile dealurilor, pierzandu-se in sclipirile golfului. Este martor mut al mileniilor de istorie si inca mai pastreaza ecourile incantatiilor izvorate de pe platourile misterioase ale celor doua sanctuare , odata cu apa izvoarelor.

Din sanctuarul situat la limita de est a localitatii Virtop se mai pot observa 2 discuri cu diametre de 20 m, incadrate de ziduri, iar din cel situat intre localitatile Virtop si Albesti se mai observa 8 discuri, doua dintre ele cu diametre de 24 m, restul avand diametre de 20 m.

Insa descoperirile nu se opresc aici, localitatea Albesti prezentand o noua surpriza: doua discuri masive cu diametrul de 28 m, descoperite in sudul localitatii, indica locul unui alt sanctuar inchinat cultului solar.

Prin amplasarea sanctuarelor pe cursuri de apa (la Seimeni – pe malul Dunarii, la Mireasa – pe malul unui parau, la Virtop si Albesti – pe malul Raului Albesti) se confirma ipoteza conform careia getii adorau apele. Strabon a scris despre “gura sacra” a Istrului, unde getii isi desfasurau activitatile culturale, iar in a sa Geografie, relateaza despre muntele cu pestera lui Zalmoxis, socotit sfant impreuna cu raul care curge pe langa el.

Dio Cassius ne spune ca Decebal ar fi ascuns tezaurul statal sub albia raului Sargetia, dupa ce a deviat cursul apei si l-a readus apoi in albia initiala. Se certifica natura religioasa a obiectelor de sub apa, care au capatat virtuti sacre, prin faptul ca Traian a daruit zeilor un corn aurit de bou – un rhyton – luat din tezaurul dacic.

Legenda Sargitiei, existenta cu mult inaintea lui Decebal – regele Audeleon, in povestea scrisa de Diodor din Sicilia, a ingropat comoara sub raul Sargentia – intareste mitul apei vii, curgatoare, in care se pot practica imbaieri rituale cu rol de purificare.

Dovada importantei religioase a cultului solar in Dobrogea este dimensiunea sanctuarelor descoperite – cel de la Seimeni are o suprafata de aproximativ 500.000 mp, cat si densitatea lor: pe o distanta de 70 km exista nu mai putin de cinci sanctuare dedicate acestui cult.

Aceasta carte dobrogeana, citita doar pe jumatate, mai are multe mistere de elucidat, iar viitoarele explorari ale acestor situri arheologice vor dezveli cu siguranta enigmatice surprize.

Autor: Pintilie Stefan-Cristian

Fiinta

Mi s-a cufundat gandirea-n frig.
Am inghetat cu gandurile fierbinti
si tremuram de arsura metamorfozei din gheata in foc,
din ceata in claritate,
din val in pescarus…
Mi se indoia cugetul la vederea soarelui.
E, oare,
adevarat?
Sau e masluire a mintii inghetat-aburite?
chiar e lumina?
Si eu… sunt fiinta?

Destin

Si zbor…
Un elan imbatator …
Oare…sa cobor?
Si pentru ce, sau pentru cine?
Crezi ca ei stiu mai bine?
Cu totii stim Nimic!
Ca firul de nisip,
Ne lasam purtati de Vant,
Nebuni si plini de Gand.
Am atins condeiul magic,
Rescriu…
Un destin putin mai tragic.
A fost pustiu,
Acum e vraja,
E miraj,
Si e caldura,
E soare pe cararea din padure,
E zambet prietenesc.
E Tot, E Tineresc.
E viata si suspans,
E aventura intr-un usor glas.
Traieste , e frumos!
Te invit la acest dans…

Pamantul, planeta pe care ne ducem zilele, poate parea un loc urias… dar este doar o aparenta. Pamantul este doar a patra planeta ca marime din sistemul nostru solar, un sistem si asa mai degraba mic. Pamantul poate parea mare daca-l compari cu Mercur sau chiar si cu Marte, dar este destul sa-l pui langa Jupiter sau Saturn (ca sa nu mai vorbim de Soare) sa-ti dai seama ce mica planeta avem.

Pamantul vs Jupiter

Jupiter este o planeta formata in cea mai mare parte din gaze si este cea mai mare planta din sistemul nostru solar. Masa acestei planete este de 2.5 ori mai mare decat a tuturor celorlalte planete din sistemul solar la un loc. Daca pamantul are un diamentru de 12756km la ecuator, Jupiter are un diametru de 142.948km. Vei spune… „Numa de 10 ori mai mare, nu-i chiar asa grav” dar este vorba de diametru astfel ca daca ai vrea sa umplii planeta Jupiter, ti-ar trebuii cam 1400 de Pamanturi ca sa o faci.

Pamantul vs Soare

Soarele este punctul central al sistemului nostru solar si cu un diametru de 1.392.000km este evident cel mai mare corp existent in acest sistem. Pentru a ilustra mai bine marimile corpurilor ceresti, Louis Giglioa comparat Pamantul cu o minge de golf, o ilustratie care o voi folosi si eu pe parcursul acestui articol. Astfel daca Pamantul ar fi o minge de golf Soarele ar fi un corp sferic de 15m in diametru.

Daca ai putea introduce Pamanturi in interiorul Soarelui, ti-ar trebuii aproximativ 1.000.000 (un milion) de Pamanturi ca sa umplii soarele.

Pamantul vs Betelgeuse

Betelgeuse este o stea aflata la 427 ani-lumină de Soare si este a doua stea ca stralucire din constelatia Orion. Cu un diametru de 903.500.000km Betelgeuse este o stea cu adevarat impresionanta. Diametrul accestei stele este de doua ori mai mare decat orbita Pamantului in jurul Soarelui.

Daca Pamantul ar fi o minge de golf, Betelgeuse ar fi de marimea a 6 Empire State Buildings (una din cele mai inalte cladiri din lume) unul peste altul. Ai putea introduce 262 trilioane de pamanturi in aceasta stea si daca pamantul ar fi o minge de golf, ar fi destule mingi pentru a umple Stadionul de fotbal Ghencea de aproximativ 5.000 de ori!

Pamantul vs Canis Majoris.

Canis Majoris este cea mai mare stea descoperita pana acuma, si este intr-adevar infricosator de mare. De aproximativ 14 secunde ai avea nevoie, daca ai calatorii cu viteza luminii sa faci inconjurul soarelui, insa pentru a face o calatorie in jurlui lui Canis Majoris, ai avea nevoie de 8 ore la acceasi viteza.

Daca Pamantul ar fi o minge de golf, Canis Majoris ar fi Inaltimea Everestului.

Pentru a umple Canis Majoris, ai avea nevoie de 7,000,000,000,000,000 (7 catralioane) de Pamanturi  iar daca Pamantul ar fi o minge de golf, ar fi destule mingi pentru a acoperii intreaga suprafata a Romaniei cu un strat de aproape 2 metrii inaltime de mingi de golf.

In comparatie cu steaua aceasta pana si soarele pare microscopic. Mai jos puteti vedea o comparatie video interesanta intre Pamant, Soare, Rigel (o stea despre care n-am vorbit) si Canis Majoris.

Pe masura ce ne apropiem de Soare (Soarele) e tot mai cald. Inseamna ca cel mai rece loc din Sistemul Solar trebuie sa fie cat mai departe de Soare (Soarele) dar in interiorul Sistemului Solar.Astronomii cred ca gravitatia Soarelui are o acoperire de doi ani lumina. Dupa aceasta distanta te gasesti practic in spatiul interstelar si temperaturile din jur sunt cu 10-20 de grade deasupra lui zero absolut (-263°C – -253°C).Temperatura creste pe masura ce ne apropiem de Soare. Unul dintre cele mai indepartate obiecte fata de Soare din Sistemul Solare este Eris – o planeta pitica mai mare decat Pluto. Temperatura la suprafata lui Eris variaza intre -243°C si -218°C. Pluto este putin mai cald, cu cele mai joase temperaturi atingand -240°C si cu un maxim de -218°C. Orice luna de gheata de genul lunii lui Jupiter, Ganymede, inregistreaza temperaturi de pana la -203°C. Cele mai joase temperaturi de pe Marte coboara doar pana la -140°C. Si in final, doar pentru a face o comparatie, cea mai joasa temperatura inregistrata vreodata pe Pamant a fost de -89.2°C la Statia Ruseasca Vostok din Antarctica in Iulie 1983.