Tag Archive: toamna


Dimineaţă de toamnă,
cu stropi de soare
la o aromă de cafea,
din aburi se ridică,
chipul tău zâmbind
în tăcere mă priveşti
şi-mi şopteşti
cât de mult mă iubeşti
în această toamnă
frumoasă şi aromată
printre frunze colorate
sorb parfumul tău
dintr-o ceaşcă de cafea
în gânduri,vise şi speranţe
în dimineţi de toamnă…

Reclame

Zborul frunzelor

Vântul suflă tare,
Frunzele zboară-n depărtare.
De vânt sunt purtate,
Spre zări risipite.
În drumul lor ușor
Ele vorbesc în șoaptă.
Și pe vânt îl roagă să nu mai bată,
De pe crengi să nu mai cadă.
Copacilor le va fi dor
De îmbrăcămintea lor.
Vântul ascultare nu le dă
Și ele mai tare strigă.
Văzând că vântul nu încetează.
Frunzele se resemnează.
Îsi dă seama că rost nu are
Și ce a fost,a fost.
Toamna misiunea și-a încheiat,
Și mai departe au plecat
Frumusețe mare,
Un covor superb
Făcut din trupurile lor.

Toamnă,toamnă trebuie să pleci
Bate iarna la fereastră.
Trebuie să-i facem loc
Pe covorul arămiu.
Mă întind puțin și la cer privesc
Mâinile eu le întind,
Și cerul să-l cuprind
Caut raza soarelui.
Dar de nori e acoperit
Sufletul să-mi încălzească
În jurul meu e liniște și pace
Și tare mult îmi place

Culorile toamnei

E toamna asta….atata de frumoasa
O muza delicata ,sa-i dedici poeme
Culorile copacilor din jur far’ de cusur
Sunt inundate-n mari de crizanteme .

Mireasa sufletului meu ,
Se apropie caderea frunzelor lovite
de vanturi brume grele si de ploi
Ce te vor imbraca in mantii gri cernite.

Si-ti vor acoperi cu tina si noroi
maiestrul tau covor din frunze moi

Unde ai sa-ti pui culorile adunate ?
la mine-n suflet este loc mereu
Cu dragoste-am sa le adun pe toate
Imensul evantai din frunze colorate

Cad frunze ruginii si bate vintul
Cit de frumos e cerul instelat
Intunericul domina iar pamintul
Iar frigul cel sinistru ne-a inspaimintat.
Picaturile de ploaie tot asteapata
Sa-si gaseasca loc pe al meu geam
Plinge toamna lina,tremurata
Asta seara peste al meu neam.
Si negura se lasa peste noapte
Iar luna e in cer aprinsa
Vintul la freasta imi spune soapte
Si undeva in inima tristetea mii atinsa.
Cit de frumoasa este asta noapte
Acesta toamna plina de alinare
Si cindva eu totusi poate
Am s-o las adinc in neuitare.
Aceasta noapte este plina de mister
Plina de tristete si de nemurire
Iar luna scutur din cer
Pe inima o mantie de fericire.
Vintul friguros imi rascoleste
Tot ce-a ramas in mine mai frumos,
Iar toamna neuitata iar imi aminteste
Cit totul e de tris si dureros.
Aceasta noapte e ca o poveste
De parca ingerii danseaza afara
Nimic n-a disparut,magia este
Amintindu-mi clipele de vara!

Este o dupa-amiaza dezmierdata de vantul plapand de toamna .Ma plimb domol pe poteca impodobita de frunzele si nucile imbracate in camasi zdrentuite din care curge mustul amar.Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reusit sa margineasca cararea . Padurea trista ,aproape moarta, fiindca a ignorat verdele,este acum pustie.Singurii amici care i-au mai ramas sunt vantul si frigul.
Intru in padure si vad uimita cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea insemna o minunatie pentru multi dintre noi.Farmecul toamnei a schimbat totul in ceva nevazut ,trecand de « foarte frumos » si ajungand la expresia « ceva ce n-a mai vazut pamantul » .Nu a uitat de raul ce inca si-a mai pastrat limpezimea, covorul ce se intinde la nesfarsit al multicolorelor frunze si desigur de ceea ce o acopera,cerul , patat cu fum amestecat ce-a devenit gri.
Copacii sunt tristi fiindca le-au pierit multi frati ,maroniul inchis fiind culoarea lor de baza.Fiecare lucru are o taina a sa ,una mai speciala ca alta ,dar a potecii ,sfarsitul poteciinu cred ca a fost gasit.
Poate nimic nu ar fi fost la fel fara strigatul cerbului infrigurat de batranul vant ce se crede domnitorul tuturor.Soarele palid printre ramurile nemiscate ne va mai lumina si inca atat.Ploaia palmuieste parca cu fiecare picatura tulpina copacilor , vantul ridica frunzele ude de la pamant ,iar fulgerele ,tunetele le sperie si mai mult pe putinele vietuitoare.Ceata zglobie ii joaca feste intreii paduri .Greierii pe aripi pudrati cu bruma sunt tristi acum ca vor rabda ,din nou o iarna intreaga , de foame.
Racoarea serii se lasa incet ,iar noaptea isi asterne perdeaua peste pamnatul mohorat.Imi deschid umbrela si cu pasi marunti dar grabiti ma indrept spre casa .Nu uit insa sa observ un lucru .Nu doar pasarile calatoare nu se mai afla in acest peisaj ci nici picior de om ,care nu stie sa aprecieze magia padurii in plina toamna .

toamna in ganduri

Toamna e singurul anotimp care imi trezeste anumite emotii. De la diminetile in care stropii de ploaie imi bat in geam pana la soarele lenes care rasare spre pranz. E vremea contrastelor, al nostalgiei, al misterului. Multitudinea de culori este similara cu cea a trairilor noastre.Toamna e un anotimp special. E timpul sa se culega roadele, s-a domolit pirjolul soarelui, se pun in hambare recoltele…
Asa fac si eu, imi pun in hambarele sufletesti recoltele de peste an, caci si eu cam hibernez iarna. Mie imi pare toamna cel mai intelept anotimp, cel mai matur. Simt ca este ca si o reflectie a sufletului meu, asa sunt eu.
Nu-mi ramane decat sa sper ca acest anotimp imi va strecura putina emotie de toamna in suflet si nu il va supune unei triste melancolii. Esti ca o usa trantita intr-o oaza de liniste
Esti precum vantul, ce te poarta in zbor
Esti la fel ca ploaia rece ce iti atinge obrajii calzi
Esti ca fosnetul frunzelor care te imbie sa pasesti pe covorul de rugina al sfarsitului.
Esti, tu, toamna! Rece si solitara…

Sensibilitate de toamna


Toamna, frunzele se pregatesc de plecare. Isi schimba culoarea, devin pastelate si formeaza adevarate covoare…calde, pufoase, frumos mirositoare.
De dimineata, o frunza s-a prins de piciorul meu si a mers in pas cu
mine. La un moment dat, vazandu-mi tristetea, a prins grai, spunandu-mi: “Nu fi trista. Doar stii foarte bine, viata este un ciclu. Crezi ca eu nu sunt trista ca plec de aici? Dar asa e facuta viata: cu bune si cu rele, frumos si urat, nou si vechi. Dupa rau, vine si bine! Zambeste….ai un zambet placut. Oamenilor le face bine sa vada chipuri zambitoare. Sa privesti viata din toate unghiurile si sa inveti din fiecare intamplare. Viata e frumoasa, dar trebuie sa o simti. Am zambit…viata se ascunde in lucruri atat de minunate, pe care nici nu le luam in seama.
Asa ca, uitati-va in jurul vostru si ascultati cu atentia cand auziti voci care nu stiu de unde vin…pot fi pasari, fluturi, nori, ingeri, raze de soare… Visati… se merita! Viata e atat de frumoasa!