Tag Archive: vis


Trăiesc doar într-o lume doar a mea …unde oamenii sunt buni şi iubitori.O lume doar a mea şi numai a mea…În lumea visurilor mele sunt doar nori albi pufoşi pe care  îi alint când se simt trişti sau singuri.În visurile mele, orice drum e plin de verdeaţă,copaci sau flori ale căror arome poţi să le culegi sau poţi să le porţi în păr. Iubesc pentru că nu pot trăi fără  iubire cum dealtfel nimeni din lumea mea nu poate trăi fără să-şi iubească aproapele ca pe el însuşi, tot aici a darui e darul  cel mai de preţ pe care poate cineva să-l facă,doar cel ce dăruieşte poate fi pe deplin fericit.Pot zbura nestingherită… pot culege stelele de pe cer şi să le arunc în cele patru zări aşternând astfel primăvara peste univers . Voi invita Soarele şi Luna la Starbucks unde  să servim câte o Cale Lactee…. apoi să ne jucăm de-a v-aţi ascunselea iar eu, am să mă ascund într-o gaură neagră pe care ulterior ma voi decide să o zugrăvesc în roz….Arunc curcubee în oameni şi vântul îmi bate nebun din palme, ploile îmi citesc romane de dragoste sub salcii vesele şi Lacrima e un basm pe care nimeni nu se osteneşte să-l citească că doar am crescut cu toţii şi ni s-a dus vremea basmelor

Reclame

Sunt…

Sunt un gând,sunt o şoaptă,
Născută din adiere de vânt.
Sunt un vis purtat de gânduri,
Căutând în liniştea serii…
Amintirea unui zâmbet pierdut.
Ce pe furiş mă strecor…
Purtată pe aripi de dor,
Pe un nor călător în zbor.

O umbră în vis…

În fapt de seară cu cer senin
Luna mă priveşte şi-mi zâmbeşte
Stelele argintii,sufletu-mi alină
Vise adormite în surdină
Eşti în întunericul meu
Dansând în liniştea nopţii
Eşti umbra din visul meu
Ce mă veghezi mereu
Timpul mi-a furat vise…
Din clepsidra de argint
Amăgind nisipul
Crescandu-mi aripi de speranţe
Împletind visuri argintii…
A timpului pierdut
O umbră-n noapte
A visului neîmplinit…
Lenuş L 

Un cer violet sublim…Noaptea se lasă cu un parfum de visare…În visul meu port  rochia nopţii şi fără muzică eu dansez….Un dans de balerină pe acorduri de voci,dezlănţuite de umbrele ce stau zidite în tăcere….Cerul uşor se destramă în curcubee violete.Despic umbrele nopţii violete alergând cu fluturii într-un extaz de prelungire a viselor într-o descompunere lentă a frumuseţii….
Într-o lume a viselor  strâng chihlimbarele cerului care devine orb,şi rătăcesc în labirintul mov al nopţii. În visele de sticlă siluetele transparente se sparg de luna care încet capătă forma rece a singurătăţii….Mă învelesc cu marginea cerului şi călătoresc tulburată într-o pasiune blândă ce mă aruncă în iluzii scufundate de cerneală violet….În liniştea nopţii ascult chitarele ce se sting uşor ca un ecou,topindu-se de stele,iar eu în mijlocul tabloului nopţii pictez îngeri violeţi.Cochetez în mijlocul nebuniei în cele mai tari esenţe de violet…În noaptea asta respir violet şi o noapte îmi este de ajuns….Un vis violet ce încet se destramă şi va urma un cer senin…..

 

 

Dansul din vis…

Deschid fereastra ca aerul serii să învăluie camera….Mă aşez în pat cu ochii aţintiţi în tavan…În liniştea serii o muzică în acorduri de pian îmi acoperă camera…Somnul încet mă învăluie şi mă îndeamnă în lumea viselor.Dansăm singuri pe ringul de dans…. luminile sunt umbre ce dansau împreună cu noi. Muzica ne învăluie cu note discrete, acorduri de pian … o strângere de mână, o privire ştrengărească … Zâmbeam a rămas doar  strălucirea din ochii tăi emanând iubire şi căldura mâinilor tale ce mă cuprindeai tandru … îndemnându-mă să păşesc pe ritmul muzicii …Mi-am lasat capul  pe umarul tău pierdută, trupul tău îmi atingea trupul înfierbântat, buzele tale îmi atingeau suav gâtul gol, simţeam că nu-mi pot ghida simţurile …  în suflet mi sa aprins  dorinţa de dragoste … O clipa o lumină străfulgeră în întuneric, muzica nu se mai auzea deloc, se topea în noapte,  dar noi continuam să dansăm, să ne unduim trupurile pătimas. Parfumurile se amestecau, lăsând în urma noastră unul singur …suav, ameţitor … Simţeam răsuflarea ta … tot mai aproape … până când a dispărut în furtul unui sărut dulce …  senzaţia apropierii tale îmi făcea mişcările tot mai lente, aproape inexistente …Dansul încetinea la fel ca muzica …foşnetul rochiei abia se auzea, paşii nostri deveneau tot mai mici, se pierdeau în tăcere.…Ne-am oprit, ne-am privit adânc ne-am îmbrăţişat tandru … Picioarele mele pierdeau contactul cu pământul..…simţeam că plutesc …m-ai luat în brate.…continuând să mă priveşti … Ne-am aşezat  pe o băncută luminată doar de razele lunii …Mâinile tale se plimbau  pe corpul meu dorind să simtă din nou pielea catifelată sub faldurile rochiei foşnitoare, dorind parcă să te convingi că eram într-adevăr acolo cu tine, că eram a ta …Mi-ai dat la o parte buclele ce-mi alunecau pe umeri, ai început să mă săruţi încet pe gât, dorind  să-mi simţi  mai mult parfumul…acelaş parfum pe care-l cunoşti atât de bine … Îţi simţeam buzele fierbinţi atingându-mă uşor, şi-mi reveneau în minte toate zilele de dor, zilele când nu erai lângă mine. Vreau să te strâng în braţe atât de tare încât să nu mai poţi pleca de lângă mine.Deodată a început să plouă cu stropi   mari şi grei … Ploua cu stropi de iubire… M-au trezit zgomotele vântului …  Încercam să-mi amintesc noaptea trecuta …Dar a fost decât un vis…Un vis frumos…  Vântul a trântit cu putere fereastra încă deschisă … nici  n-am tresărit … Zâmbeam…. Îmi era teamă  să mă ridic, chiar  să deschid ochii să nu pierd acel vis frumos….Mi-am afundat capul în pernă ce încă pastra mirosul visului parfumat al tău, în acordurile  suave ale dansului, am adormit la loc.…Fericită …

Primăvara răsare în sufletele noastre…Vâtul adie uşor fredonând melodia naturii.O rază de soare coboară lin sufletul să-l încălzească prin gânduri uşoare în inima pură iubirea să renască….  Adormisem cu fereastra deschisă … un val de răcoare a pătruns în cameră … Mă ridic din pat termurând de frig, mă opresc în faţa ferestrei … simt cum vântul parfumat de primăvară îmi mângâie părul şi îmi şopteşte cântecele nopţii. Închid fereastra şi încerc să adorm, dar somnul nu mai vine … mă tot răsucesc în aşternuturi …Mă ridic din nou, îmi iau halatul şi mă întind pe fotoliul din sufragerie ….Îmi fac o cafea şi mă întorc înapoi în sufragerie, pe fotoliu. Îmi aprind o ţigare … mă simt pierdută în fumul care se ridica …Mă gândesc la diverse momente petrecute împreună. Mi-e dor de tine, de zâmbetul tău, de parfumul tău, de mângâierile tale … mi-e dor de tot … Ce mult mi-aş dori să fii lângă mine acum …Cât de ciudată este viaţa uneori … Încep să visez din nou … simt cum pleoapele mi se închid, grele de vise plăcute … simt cum treptat devin o umbra şi parcă mă desprind din canapea şi mă îndrept spre tine, parcă nu mai există distanţa, totul se diminuează … probabil păşesc din nou în lumea viselor …

Prinţul meu cu chip de ceară ce somnul mi-l veghezi…dar eşti departe printre norii cei pufoşi ce arunci flăcări de iubire…Aştept aici….aştept în vis….aştept revederea dintre noi….Mi-e dor de îmbrăţişarea ta,mi-e dor de şoaptele tale,mi-e dor de a ta caldără a buzelor catifelate…Vântul îmi adie faţa…Cârlionţii din părul meu dansează rebeli în vânt….Îmi zâmbeşte amintirea ta din orizontul îndepărtat…ce ca o umbră mă priveşti.Paşii mei mă îndrumă spre amintirea ta când sub nopţile sub clar de lună de mână ne ţineam şi la ureche îmi cântai o melodie lină a iubirii di noi….Acum totul este rece fără tine,departe tu ai plecat de lângă mine….Atâta linişte e în mine….Oriunde m-aş afla dorul m-ar învinge…..Oricât m-aş lupta…Un vis neinţeles.Stelele mă privesc şi la lumina lunii îmi şoptesc ca tu mă iubeşti…Şi prin ele îţi transmit iubirea mea.Întinde mâna chip frumos de ceară împreună să ne pierdem într-o constelaţie numai de noi ştiută….Un vis al meu,un vis de iubire,un vis de neînţeles…

E lună plină…Aripile unui înger fâlfâie pe bolta cerului înstelat… Îmi iau aripile şi mi le desfac şi zbor în zarea întunecată a nopţii…Zbor să întâlnesc acel înger cu chip de ceară…..Dorinţele purtate în inimă, hrănite şi iubite O aripă mi s-a frânt şi simt cum alunec în neantul gol…oare voi murii?Privind în drumul coborârii,o luminoasă stea ce ochii îmi orbea.Alunecând pe curcubeul nopţii îngerul fulger venea …Cu aripile m-a cuprins şi împreună am zburat.Liniştea nopţii curge dulce ca o miere caldă şi deasă şi noi ne mişcam uşor în ea sorbind fiecare pulsaţie,rasuflam uşor într-un timp dens dincolo de realitate.Culegeam cu ohiul lumina alba a pământului….Simţeam suflarea lui cum suflă,înmuindu-mă blând în culcuşul aripilor şi zâmbeam în liniştea nopţii.Mă simţeam o călătoare a universului ochii îmi jucau umezi de lacrimi.Vântul îmi mângâia faţa,trupul şi mă unduiam fără nici o mărginire,simţind şerpuirea muzicii a stelelor în noapte mai adânc de oase şi de sânge…Şi m-a purtat lin între aripile lui şi m-a dus în universul stelelor unde pe un puf de nor m-a pus uşor…O noapte de stele să dorm între ele pe un nor pufos şi un vis frumos..Visul m-a învăţat învierea prin forţa blândă şi atotcuprinzătoare a iubirii.O să las aceea muzică divină să curgă peste noapte,să ne deschidă un drum nou în vis…

Vis de pasiune

As vrea sa am, daca se poate
O zi de vis numai a mea .
Sa fiu ducesa mintii tale
Sa te inclini in fata mea

Sa-ti pot sopti cuvinte tandre
Si pline de iubire,
Fara sa ma tem , ca …oare,
Tu ce crezi despre mine?

Sa vad privirea ta arzand
Cind se indreapta spre mine,
De pasiune si d-un gand
Ce-l am eu pentru tine.

Sa un te mai poti controla
Si fara judecata
Sa fiu prezenta-n mintea ta ,
Mereu… ca alta data.

Cu atingeri blande tu sa vii,
Si pe neasteptate,
Ma strangi in brate , si imi spui …
Cu tine … pan’ la moarte!

Iubirea din vis….

Cerul este înnorat dar…
Iubirea noastră  luminează
În vis doresc  să ne întâlnim,
Tu în viaţa mea să vii. 

Visez iubirea, în splendoarea ei
Te visez alături de inima mea
Către mine,tu să vi să mă săruţi uşor,
Am ca amintire doar parfumul tău

Ecoul ttău  mă cheamă…
Mă trezesc din somn
Dar nu eşti lângă mine,
Aş vrea să dorm,dar nu pot.
Inima  plânge, sufletul jeleşte
Amintirea ta în suflet mocneşte.

Eu pe tine te aştept
Lângă mine tu să vi,
Să îmi dai iubirea înapoi
Şi în braţe să mă iei să adorm uşor..