Tag Archive: vise


Vise

Stelele nopţii
mi se sparg în cioburi
vântul îmi muşcă pielea
arterele-mi îngheaţă
umbra-mi zâmbeşte
îmi decupează visele
mă dezbracă de culori
în negura nopţii
prin valuri de speranţe
nori de ceaţă mă acoperă
iluzii deşarte îmi emană dor
dansez salsa printre gânduri

un fragment de serenadă
stropit cu parfum de vise

Reclame

Pictez în suflet…

Gânduri,vise şi speranţe
se adună la un loc,
cu un lacăt ferecat
în inimă s-a aşezat.
fie noapte,fie zi,
îmi aşez pe aceste file,
amintirile de zi cu zi…
Mă îmbrac în rochia de vise şi pornesc printre umbrele paletelor de culori într-o lume a imaginaţiei… Gândurile încearcă să danseze pe file transformân-duse în litere de chihlimbar, iar literele în cuvinte diamantine.Sufletul meu este precum un calendar al amintirilor…rătăcesc prin el şi răsfoiesc aceste file poleite .Pictez umbra gândurilor mele pierdută-n univers,curgând ca o ploaie de stele peste mine…Călătoresc pe calea lactee ,ce raza de lună luminează bezna din inimă.Mă gândesc la filele nescrise,la amintirile şoaptelor ce multe au zburat,iar altele s-au prefăcut în scrum…Gânduri adun cu mâinile crispate,trăiri şi sentimente ce sunt pictate de timp…Orele aleargă-n jurul meu raze de gânduri în univers…Uneori îmi vine să arunc sentimentele într-un colţ de linişte,şi să mă scurg ca un izvor de şoapte calde de iubire.Pictez amintirile într-un amalgamul de cuvinte…Gândurile mele se transformă într-un şir de perle …Îmi întind perlele în cuierul universului să înot prin râu de vise…Să îmi pictez privirea de smarald într-un sărut al infinitului cu iz de sentimente .Unde inima e un pumn de viaţă şi sufletul plin de dor ce se transformă într-un fum de ceaţă şi purtat prin galaxie . Păşesc desculţă printre cuvinte pe aripi de nor sudaţi în adieri de flori ce mă îmbracă în culori, şi mă plimb prin frunzele pictate de stele pe culoarul labirintului a sufletului meu.Pictez note fermecate pe acorduri de vioară şi împletesc cioburi de vise cu fluturi albi,să se transforme într-un buchet de sentimente cu cele mai frumoase flori culese de pe campul infinit al universului….Pictez aripi de iubire pe culoarul vieţii,să dansez pe razele soarelui şi să simt sub tălpi simfonia picăturilor de rouă,lovite de rădăcina amintirilor pictate în culorile curcubeului ce se topesc în lacrimi de cristal. Amintirile îmi scutură zdravăn sufletul şi se scurge din el picatură cu picatură gândurile de dor, iar fructele sentimentelor caută pământul universului nedescoperit în care să-mi îngrop amintirile şi apele să îmi spele nopţile şi zilele sufletului pictat în culorile fericirii cutremurat de dorul iubirii.

L

Aş vrea…

Mă pierd în gânduri şi vise…Bat la porţile unui întreg univers imaginar,să pornesc în lumea timpului într-un spaţiu astral…Aş vrea să zugrăvesc portretul naturii cu stropi de rouă din lacrimi cristaline peste sufletul meu, curcubeul să coloreze visele mele…Un amalgam de cuvinte coboară peste sufletul meu…Să mă înec în natura cu buchete de raze de soare şi flori ce îmi alină inima…Caut cuvintele într-un dicţionar al meu în care uneori aş vrea să le şterg de praful uitării. Aş vrea să dezvelesc seninul cerului cu o rază de lună în care s-a desprins o petală a sufletului din gânduri prăfuite de timp.Aş vrea să zbor într-o grădină cu flori,să mă transform într-un fluture şi să dansez valsul verii,să simt raze catifelate mângăindu-mi aripioarele…Aş vrea să gust parfumul suav al florilor ce scaldă întreg văzduhul un izvor de lumină şi căldură cu mănunchi de speranţe,în care privesc oglinda limpede a cerului ce se împletesc cu gândurile…Ce se leagănă în şoapte de taină.Arunc cuvinte în zare şi mă visez într-o lume numai a mea plină de imaginaţie…Aş vrea să păşesc desculţă pe un covor al ierbii de smarald printre florile multicolore ale cerului…Îmi las urma paşilor impregnată prin ecoul naturii…
Murmur tainic al naturii
Cu flori albe împodobesc,
Sentimente,amintiri şi vise
Cu mănunchi de raze,
Rătăcite-n univers
Eu să explorez…

Iubirea din cuvinte…

Piele de caşmir cu miros
de flori,
mă alină cuvintele,
dulcele nectar,
mă îmbracă în cuvinte,
bogăţia iubirii mă picură
în urechi,cuvintele
din somnuri de vise
mă trezesc,cuvintele,
universuri îmi dezvăluie,
cuvintele,
zi şi noapte,îmi vorbesc,
cuvintele.
cu voce rostesc din inima mea,
cuvintele,
scrise pline de dor,
cu ale tale săruturi,
cuvintele,
de dragoste.
sunt fascinată de mirajul cuvintelor.
în suflet cuvintele,
răsar lumina magică a curcubeului,
iubesc tăcerea cuvintelor,
iubesc izvorul cuvintelor
iubesc tot…
cuvinte din cuvinte.

Din trăistuţa mea cu gânduri am venit să poposesc şi să vă povestesc…Aş dori dragi prieteni o cafea cu voi să beau şi la o şuetă noi să stăm…Cafea…acest cuvânt…mă trezeşte.Numai când aud de cafea,îmi ascut simţurile..O reţetă pentru o cafea bună…reţeta constă în fericire atunci când cu prietenii o bei,în sentimentul de iubire,în acel „noi”…Această stare,e sublimă.În aburii cafelei,descopăr cele mai frumoase vise.Aş putea să prevăd viitorul în ceaşca plină de idei sfărâmate,în aburii cenuşii al existenţei mele,în frânturile de speranţe ce ard mocnit într-un colţ din viaţă.Parfumul dulce al cafelei cu miros îmbătător simţurile mi le mângâie…Şi mă îndeamnă la visare..Hi să visăm vise,să ne lăsăm pradă visurilor…Şi visez..visez.. Să simt fiecare părticică din mine cum respiră prin tine,să simt fiecare celulă cum se înveseleşte în momentul în care tu te uiţi la mine.E plăcut să văđ cum într-un singur moment,o simplă privire mă poţi arunca în deznădejde sau să mă exalteze într-atât încât să ajung nebună după tine.Cafea bună ce eşti şi mă cucereşti..realizezi că te sorb din priviri încât ochii mi se dilată şi irisul nu mai are contur…se dizolvă în aburii cafelei.Prima cafea de dimineaţă e ca o sărutare,ce cu iubire sufletul îmi încălzeşte şi să trăiesc intensitatea la maxim.Să sorb cunoştinţele altor prieteni…să dezvolt într-un mod plăcut…O linişte în jurul meu…O linişte în care aburii cafelei şi sărutările sunt dulci cu aromă de prietenie.O linişte în care eu sunt fericită că îmi împart gândurile cu prietenii la o cafea…

Trăiesc…


Cu miros de trandafiri şi fluturi la orizont…
Mă pierd într-o noapte senină,cu vise de înger
Ce stau pradă în interiorul meu de caşmir.
Frumuseţe de flori colorate pe marginile  sufletului…
Luna să nu fie cu umbre de suspine,
Şi eu mă plimb prin tine ca într-un carusel.
Pe acorduri de vioară,mă ascund în timpul tău…
Mirosul florilor îmi alintă ochii,de un martie fără somn
Cerul vorbeşte atât de colorat în simplitatea nopţii.
Un vis frumos,colorează şi lipsa de culori
A dorului ecou ce privesc lung în ploaia de fluturi,
Ce din pianul inimii,răsună balade şi fluturii danseaza în noapte
Fericirea o ţin strâns la pieptul meu şi cobor luna.
Dau frâu zâmbetelor să alerge unde răsăriturile apar
Cum florile prind viaţă recitesc în tine emoţiile,
Mă las topită de frumuseţea timpului mângâind natura.
Nebunia visurilor mele zdruncină cerul
Ploile cântă de dorul tău,cât de sublim stau în palmele lui Martie…. 
 

Sunt un suflet trecător printre miile de stele !O umbră a gândurilor mele…pierdută-n univers….Un suflet trecător prin noapte cu gândurile toate..curgând ca o ploaie de stele peste mine….Călătoresc pe calea lactee ce raza de lună,ce luminează bezna din inimă….Să străbat lumea cu pasul mărunt…Sunt singură în acest univers al gândurilor …Eu şi gândurile mele …Mă gândesc la poveştile nescrise,la amintirile şoaptelor întunericului multe au zburat,ori s-au prefăcut în scrum…dar visul meu rămâne aievea.Nimeni nu îmi va putea să îmi alunge zâmbetul…Visul îl adunam cu mâinile crispate cu ochii plini de lacrimi să-l ridic sus a-mi făuri un vis adevărat.Visul meu a prins culoarea primăverii în amalgamul de trăiri.Zăresc privirea caldă a sufletului dintre toate privirile reci…separ îmbrăţişarea caldă dintre toate atingerile de gheaţă…Vreau să fiu Eu…în acest sfârşit de iarnă…Eu să zâmbesc unicului meu vis,iar visul meu eşti Tu…Oare sunt în gândurile tale?Îmi doresc gândurile tale să îmi aparţină măcar pentru o secundă….Îţi citeam gândurile…mă regăseam în ele….Îmi las gândurile să plutească în derivă…iar sufletul să alunece în braţele tale…Să simt braţele tale strânse în jurul meu…Să îţi simt parfumul primăverii ce-l emani…Gândurile mele continuă să plutească printre stele,fără ţintă să mai desluşesc câte ceva….O umbră pierdută într-o lume a gândurilor tăcute….Îmi simt ochii cenuşii, umbriţi de lacrimi uscate. Mi se pare că am înghesuit prea multe vise şi speranţe într-un loc prea neîncăpător pentru ele … visale-am amestecat cu realitatea şi-am obţinut un amalgam din care nu mai pot distinge nimic.Călatoria în lumea micului meu univers mă tulbură în adâncul sufletului meu… sub apăsarea şi magia acestui vis. Am trăit în aşteptarea acestei călătorii multă vreme … să mă pierd cu privirile în zări doar de mine percepute, căutam cu privirea în universul visării …eşaveam senzaţia că te ating, dar dispăreai în secunda urmatoare … şi apăreai din nou, treceai pe lâng mine fără să mă priveşti.Până în clipa în care am pornit la drum … Nu era o călătorie obişnuită … era o călătorie a sufletului meu singuratic în căutarea altui suflet … a sufletului tău … Eşti în inima şi-n visele mele … eşti peste tot, dar nu pot să te ating … şi lacrimile îmi inundau ochii … nu ştiu dacă era durerea de a nu te avea sau bucuria de a te avea … Dar simt că eşti cu mine….în mica mea călătorie a universului printre miile de stele….

Călătoria….

 În iluziile vieții noastre visele se împletesc. Călătorim spre creațiile lumii fantastice.Ne desprindem de tot ceea ce este pâmântesc…Ne reliefăm  într-un tablou al vietii, pe care încercăm sa-l impregnăm în sufletul fiecarui pământean. Visele rătăcitoare se contopesc cu iluziile destrămate. Zburăm precum fluturii pudrați de candoare…
Ne contopim într-un lichid albastru și descoperim starea de calm, de liniște cu care ne și individualizăm. Pătrundem într-o altă emisferă, zărim îndeplinirea viselor pe care, asemeni oricărui pământean, le-am pecetluit în crengătura minții noastre.Timpul trece uneori fără a se realiza viteza,cu ușoare momente de agitație. Mă scufund în gânduri.E direct legat de distanțe, viteze,momente, trăiri. Am ajuns să măsurăm timpii atât de precis, dar nu putem explica clar de ce trec atat de repede momentele ce ne ofera maxime trairi și atât de greu și apasator Mă întrebam într-un moment mai zilele trecute dacă aș putea să controlez trecerea timpului ce aș face prima oara? Utopic vorbind și fără a fi în posesia unei asemenea puteri, aș face un milion de lucruri.  Aș vorbi despre,toate, aș analiza și aș răstâlmăci. Aș putea  să calculez și să întorc toate variantele.Cred că dacă printr-o minune aș opri timpul în loc, nimic din toatea astea nu aș putea să le fac. Cât de mult contează curgerea timpului în exteriorizarea reactiilor? Dar nu îmi doresc să opresc timpul în loc …ar însemna ca visele mele să fie oprite,nu aș mai putea călătorii în lumea ireală….Voi vă doriți să opriți timpul în loc? (aceasta am primit-o prin mail)

O cafea….târzie

Bună dimineaţa! Nu aşteapta o zi întreagă să râşnești,repede la râșnit să ne bem cafeaua și lasă să curgă cuvintele din cafea, iubire,vise.Lumina dimineții îşi joacă rolul şi se retrage, ca o graţioasă balerină. În jurul ceștii de cafea lumea îşi pierde realitatea şi începe să articuleze jocul umbrelor. Lucrurile au sau nu forme, culori, prezenţă. Ca proiecţii de grad secund, mâinile mele, ale tale se amestecă, se suprapun, se despart iar, într-o inutilă încercare de a recupera certitudini.Ceștile pot fi înşelătoare.Dacă le privim dinafară, îţi oferă o imagine,cea reală,dinăuntru o altă imagine cea visătoare. Din faţă, din spate, mereu la fel.Ceștile mint. Şi erau ultimele în care aveam încredere,ne joacă mereu feste. De la un licăr la strălucire nu e decât un pas,cafeaua este gata făcută cu mâini dalbe de femeie o cafea târzie.Ofer cafea din belșug contra unor gânduri și vise, iar în dimineaţa asta târzie, echilibrul cafelei amare ca dulceaţa de cireşe amare, făcută de mine vă așteaptă. Am sentimentul că singurul lucru din lume care îmi poate oferi echilibru este cafeaua. Mă adună din toate locurile în care m-am risipit….hai să vă adunați și voi o dată cu mine.Dacă ne bem cafelele împreună, mai ales într-o dimineaţă târzie și întunecată ca asta, avem toate şansele să pătrundem în lumea gândurilor si viselor.

Visul unui suflet

Suflet gol,suflet rătăcit,ce mereu visează,și gândul fuge iar la sufletul pustiit.Mă las pradă gândurilor imaginare să simt fiorul din adâncul sufletului meu.Închid ochii și mă las purtată de valurile sentimentelor din interior…Urma pașilor mei trec prin suflet ca un călător al timpului pierdut.Gândurile mă poartă în universul visării ce nimeni nu are loc.Este un univers numai al meu,cu cele mai intense trăiri sufletești,emoții ale unui suflet visător.Gândul meu fuge departe…și gândul îmi fuge tot mai departe, atât de departe încât nu-l mai pot prinde…Fiorul îmi atinge ușor inima, și o șoapta îmi spune încet la ureche,lasă-ți sentimentele să curgă ușor.Am ajuns într-o lume în care toți oamenii poartă niște maști numite ” prietenie, bunătate, simpatie” cand de fapt ei nu simt altceva decat ura si invidie. Ce caut eu aici? Locul meu nu e aici, locul meu e lângă oamenii fără măști cei adevărați,fără măști.E rece și întuneric, mi-e teamă să deschid ochii. Îmi simt buzele reci, vinete, înghețate de vreme. Părul îmi e asortat cu frunze și copaci, timpul l-a uscat. Mă târăsc prin ceață, simt prea multă lume în întunericul asta. Caut puțină singurătate în jurul meu, dar mă lovesc puternic de tine, apoi de tine, si iar de tine . Sunteți peste tot .. Mi-e dor să umblu așa, dar e târziu, nu știu cât de târziu, dar e,am pierdut noțiunea timpului.Sa lăsat ceața peste sufletul meu și e frig, din ce în ce mai frig. Poate se duce si ceața, aerul e prea dur,aș vrea sa plouă.Mă sperie culorile închise, mă obosesc .. Mă așez să poposesc pe banca sufletului meu… Sunt prea pierdută în haina mea străină. Îmi acopăr urechile să nu mai aud, să simt doar vremea, sa treaca .. O să aștept decembrie. A început să plouă…Picături de ploaie cad în sufletul meu.E doar un sentiment de tristete cel care imi bate la poarta sufletului,dar eu nu vreau să îi deschid…Vreau astăzi să visez, să râd, să iubesc și să nu-mi pese dacă am să fiu rănită.